Activitatea fizică şi sănătatea

  • Posted on: 22 January 2016
  • By: admin

Arheologii şi antropologii au arătat că până la începutul revoluţiei industriale, stilul de viaţă al strămoşilor noştri - păstori, agricultori sau vânători - a inclus activităţi fizice viguroase nu numai în vederea asigurării traiului ci şi în cadrul activităţilor cultural-religioase şi recreative. Faptul că mişcarea este o caracteristică esenţială a vieţii şi sănătăţii n-ar trebui să ne surprindă de fel. Şi Biblia menţionează că Dumnezeul-creator a prestabilit pentru rasa umană un mod de viaţă activ din punct de vedere fizic, aşezând pe primii oameni într-o grădină. Astfel ei au avut nu numai privilegiul de a admira frumuseţile peisajului ci şi datoria de a-l intreţine, având din plin ocazia de a face efort fizic susţinut.

Sedentarismul - un factor de risc
Astăzi, în societatea modernă, în ciuda recunoaşterii caracterului benefic pentru sănătate al mişcării, statisticile din ţările puternic industrializate arată în general că mai mult de 60% din populaţia de vârstă adultă are un regim de viaţă deficitar din punctul de vedere al activităţilor fizice. De fapt, se pare că un sfert dintre adulţi nu fac deloc mişcare în timpul lor liber. Din păcate, nici tinerii în general nu par să demonstreze un stil de viaţă mai dinamic, deoarece conform statisticilor, aproape jumătate dintre cei cu vârsta între 12-21 de ani nu fac exerciţii fizice viguroase în mod regulat. Faptul şi mai îngrijorător este că practicarea unor activităţi fizice scade în mod dramatic pe parcursul adolescenţei.
În declaraţia adoptată de Parlamentul European în septembrie 2008 pe tema nutriţiei şi obezităţii se recunoaşte că o treime dintre europeni nu fac deloc exerciţiu fizic în timpul liber precum şi faptul că în medie, mai mult de cinci ore pe zi sunt ocupate cu acitivităţi sedentare.
Deşi ţara noastră nu se poate mândri cu locul pe care îl ocupă în topul economiilor dezvoltate, moderne, putem observa cu uşurinţă că unul din punctele în care stilul nostru de viaţă a suferit schimbări radicale este tocmai acesta: modul nostru de viaţă devine din ce în ce mai sedentar. Să ne gândim doar la cele mai evidente exemple: cât de mult a crescut în ultimii ani numărul proprietarilor de autoturisme sau cât de mult a scăzut numărul gospodăriilor în care cineva trebuie să mai taie lemnele de foc cu toporul.
Majoritatea oamenilor sunt tentaţi să creadă că ei nu au nevoie de exerciţii fizice suplimentare deoarece fac destulă mişcare în timpul programului de lucru respectiv a activităţilor casnice. Statisticile arată că numai 2% dintre indivizii din societăţile dezvoltate fac suficientă mişcare fizică în timpul activităţii lor. Mai concret, cunoscutul specialist englez în medicină sportivă dr. G.P.J. Williams a măsurat drumul parcurs de un muncitor dintr-o fabrică de automobile şi de o gospodină, care a făcut şi piaţa în ziua respectivă. Constatarea surprinzătoare a fost că muncitorul s-a deplasat doar 1500 m iar gospodina 1300 m.
Privarea sistematică de activitate fizică are urmări observabile şi chiar măsurabile. Cu siguranţă aţi auzit de colesterolul sanguit mărit, de hipertensiunea arterială, de stresul excesiv şi probabil ştiţi că aceştia sunt factori de risc în bolile cardiovasculare. Sedentarismul este şi el un astfel de factor de risc. Există numeroase studii medicale care au pus în evidenţă impactul negativ al acestuia asupra stării de sănătate.

Ştiaţi că...
Organismul nostru a fost prevăzut cu aproximativ 600 de muşchi. Această înseamnă nu mai puţin de 6 miliarde de fibre musculare. La persoanele sănătoase muşchii constituie aproximativ 30-40% din greutatea corpului. Toate aceste cifre sunt suficient de grăitoare arătând în felul lor importanţa acestui aspect al vieţii omului. După cum ştim, muşchii, împreună cu scheletul şi structurile articulare, ne dau posibilitatea remarcabilă de a ne deplasa în spaţiu, lucru extrem de important pentru supravieţuire. Dar gândiţi-vă o clipă la muşchii mimicii, la muşchii corzilor vocale, la muşchii atât de supraspecializaţi care ne ajută la scris; aceste fibre musculare ne permit infinit mai mult decât abilitatea locomotorie pentru că ele contribuie la exteriorizarea trăsăturilor specifice ale personalităţii umane.
Mişcarea este esenţială pentru organism şi contrar aparenţelor, uzura nu se datorează în primul rând utilizării cât lipsei de utilizare după cum sugera şi Shakespeare în celebrul său dicton: "You loose what you don’t use" (Pierdem ceea ce nu folosim). De fapt mişcarea este o lege a existenţei şi este atât de esenţială încât Dumnezeu a găsit de bine să ne aducă aminte de ea chiar în cadrul celor zece porunci. Ştiaţi lucrul acesta? E adevărat că în general percepem porunca a patra a decalogului ca o poruncă referitoare la odihnă, deci contrariul mişcării, activităţii. Şi totuşi, porunca a patra reglementează nu doar regimul de odihnă ci şi cel de muncă. Porunca această ne aduce aminte de nevoia de repaus dar în acelaşi timp ne prezintă munca, activitatea, ca pe un imperativ.

Ce se întâmplă când facem exerciţiu fizic?
Rolul primordial al inimii şi vaselor sanguine este de a furniza întregului organism oxigen şi nutrienţi, de a elimina bioxidul de carbon şi produşii toxici de metabolism, de a menţine constante temperatura şi echilibrul acido-bazic precum şi de a transporta hormonii spre organele ţintă. Dacă activitatea musculară se intensifică, va creşte şi consumul de oxigen şi implicit, aparatul cardiovascular şi respirator sunt supuse la o solicitare proporţional mărită. Concret, respiraţia creşte în amplitudine aproape instantaneu iar la eforturi ceva mai mari se va accelera şi frecvenţa; pe de altă parte, inima nu numai că va bate mai repede, dar îşi va amplifica forţa de contracţie. Creş- terile de flux circulator se înregistrează şi la arterele coronare pentru a putea asigura nevoile mărite ale miocardului.
Este foarte interesant de obervat că distribuirea fluxului de sânge suferă modificări dramatice atunci când un subiect trece de la starea de repaus la starea de activitate. În timpul repausului doar aproximativ 20% din debitul cardiac este trimis la muşchi şi piele. În timpul exerciţiilor fizice în paralel cu creşterea debitului cardiac are loc o redistribuire a circulaţiei sângelui în favoarea musculaturii scheletice. Muşchii şi pielea sunt mai abundent irigate în timp ce organele digestive, mai puţin solicitate, vor avea o irigare mai redusă. Astfel, în timpul activităţii fizice procentul din debitul cardiac distribuit muşchilor şi pielii poate ajunge până la 80%.
Modificările tensiunii arteriale datorate efortului muscular dinamic nu sunt mai puţin interesante. Ca reacţie imediată la exerciţiul fizic de tip dinamic (contracţii izotonice)*, are loc o creştere a tensiunii arteriale medii (datorate unei creşteri evidente a tensiunii sistolice acompaniate de o creştere aproape nesemnificativă a presiunii diastolice). Această creştere este mai marcată la pacienţii cu hipertensiune arterială. Fenomenul remarcabil se petrece însă în primele 2-3 ore după încetarea exerciţiului, perioadă în care valorile tensiunii arteriale scad sub nivelul măsurat înainte de depunerea efortului. Acest fenomen cunoscut sub numele de hipotensiune post- exerciţiu, poate fi exploatat cu succes în menţinerea sub control a valorilor tensionale la pacienţii hipertensivi.
Efortul fizic induce eliberarea crescută a unor hormoni, cum ar fi hormonul de creştere hipofizar, glucagonul, testosteronul şi mai ales adrenalina. Se ştie de asemenea, că activitatea fizică de intensitate moderată este un stimulent pentru funcţia anumitor celule specializate ale sistemului imunitar şi prin aceasta duce la scăderea incidenţei unor infecţii. Pe de altă parte, antrenamentele de intensitate extremă şi durată prelungită au efecte adverse asupra rezistenţei organismului la infecţii, ceea ce subliniază importanţa respectării principiului moderaţiei în toate lucrurile.

Exerciţiul fizic şi bolile cardiovasculare
Volumul de informaţii ştiinţifice acumulate pe parcursul ultimelor decenii cu privire la influenţa activităţii fizice asupra funcţionalităţii inimii şi circulaţiei sanguine este tot mai impunător. Există un număr foarte mare de studii care atestă asocierea regimului de viaţă activ cu reducerea riscului de mortalitate prin bolile cardiovasculare. Este un fapt unanim recunoscut că în timp ce sedentarismul este un factor de risc în bolile cardiovasculare, un regim de viaţă activ este un factor de protecţie faţă de aceste boli.
Factor de protecţie faţă de boala coronariană
Numeroase cercetări au demonstrat în mod inechivoc că exerciţiul fizic regulat este invers corelat cu riscul de boală coronariană. Deşi efortul excesiv poate duce la o creştere temporară a riscului accidentelor coronariene la persoanele cu ateroscleroză coronariană avansată, în mod deosebit la cei cu obiceiuri sedentare, persoanele cu mod de viaţă activ au un risc de accidente coronariene majore, substanţial redus. Concluzia generală a acestor studii este că activitatea fizică regulată are un efect protector faţă de infarctul miocardic.
Activitatea fizică şi hipertensiunea arterială
Hipertensiunea arterială este o boală cu largă răspândire în ţările dezvoltate; are o evoluţie cronică, multe complicaţii şi determină o mortalitate ridicată. Studiile statistice au arătat că atât femeile cât şi bărbaţii inactivi din punct de vedere fizic manifestă un risc mărit de a contracta în anii următori boala hipertenisvă comparativ cu persoanele active. De exemplu, cei mai puţin activi, au înregistrat un risc cu 30% mai mare raportat la cei mai activi din loturile studiate. Studiile au mai evidenţiat că gradul de protecţie faţă de boala hipertensivă creşte proporţional cu gradul de implicare în activităţi fizice regulate.
Multe studii au arătat că un program adecvat de exerciţii fizice aerobice, ajută la scăderea valorilor tensionale, sistolice şi diastolice, la bolnavii hipertensivi. După unele indicii se pare că activitatea fizică moderată are un efect hipotensor la fel de bun, dacă nu chiar mai bun, decât activitatea fizică intensă.

Activitatea fizică şi bolile canceroase
Cercetătorii au pus în evidenţă cel puţin o formă de boală canceroasă, şi anume, cancerul de colon, în privinţa căreia există argumente cum că activitatea fizică ar oferi un grad de protecţie. Se presupune că antrenamentul fizic viguros ar avea acest efect pozitiv datorită accelerării tranzitului în intestinul gros şi astfel de reducere a duratei de contact dintre mucoasa colonului şi substanţele potenţial carcinogene prezente în lumenul intestinal.
Exerciţiul fizic şi diabetul zaharat
Există argumente consistente care sprijină ideea unei asocieri între inactivitatea fizică şi diabetul zaharat de tip II (noninsulinodependent). S-a observat de multă vreme că prevalenţa diabetului zaharat este mai mare în zonele urbane decât în cele rurale şi că ponderea acestei boli a crescut în acele societăţi umane care au trecut de la un mod de viaţă tradiţional, bazat pe muncă fizică intensă, la un stil de viaţă mai modern, sedentar. De asemenea, unele studii comparative au arătat că prevalenţa diabetului era mai mare la grupurile etnice care au emigrat în ţări cu tehnologie avansată faţă de populaţia de aceeaşi etnie rămasă în ţara de baştină.
Cercetările evidenţiază că regimul de viaţă activ este un factor protector faţă de diabetul zaharat de tip II în sensul prevenirii îmbolnăvirii. Mai mult, specialiştii consideră că tratamenul diabetului zaharat trebuie să includă pe lângă regimul alimentar sau tratamentul medicamentos, un regim adecvat de activitate fizică. S-a constatat că regimul alimentar şi de activitate fizică au eficacitate maximă în echilibrarea valorilor glicemiei la pacienţii în stadiu incipient al bolii, cu dezechilibre uşoare ale metabolismului glucidic.

Activitatea fizică şi articulaţiile
Este normal să ne punem întrebarea dacă nu cumva activitatea fizică frecventă, mersul, alergarea, diverse alte exerciţii fizice, ar putea favoriza uzura prematură a cartilajelor articulare sau creşterea riscului de apariţie al artrozelor. Şi aceste aspecte au fost luate în considerare de cercetători iar concluziile sunt în favoarea practicării judicioase a exerciţiilor. Deşi s-a pus în evidenţă un risc crescut de apariţie a osteoartrozei la atleţii cu activitate competiţională extrem de intensă şi de lungă durată, pentru persoanele care practică mersul pe jos sau alergarea moderată cu caracter recreativ, nu există motive de îngrijorare.
Dimpotrivă, examinarea unor loturi de pacienţi suferinzi de artroză şi artrită reumatică a arătat că programele de exerciţii fizice moderate, fie aerobice, fie pentru dezvoltarea forţei musculare, au avut ca efect diminuarea simptomelor şi ameliorarea funcţionalităţii.

Exerciţiul fizic şi oasele
Activitatea fizică stimulează dezvoltarea masei osoase în copilărie şi începutul adolescenţei şi ajută de asemenea la menţinerea masei osoase în perioada maturităţii. Repausul prelungit la pat sau imobilizarea îndelungată determină o demineralizare a oaselor.
În ceea ce priveşte femeile după menopauză, despre care se ştie că manifestă o tendinţă accentuată de pierdere a masei osoase, există câteva studii care sprijină ideea că modul de viaţă activ conferă o protecţie relativă împotriva acestui declin rapid al structurilor osoase. Probabil exerciţiile care dezvoltă forţa musculară au un efect mai pronunţat decât cele de rezistenţă.
Merită notat şi efectul pozitiv pe care un stil de viaţă activ îl are în ce priveşte riscul de fracturi şi căderi. Se pare că activitatea fizică conferă un grad de protecţie împotriva căderilor şi fracturilor înregistrate la vârstnici.

Mişcarea şi greutatea corporală
Civilizaţia modernă se confruntă din ce în ce mai mult cu problema obezităţii şi consecinţelor ei dezastruoase asupra stării de sănătate a populaţiei. De bună seamă, accesul tot mai facil la alimente rafinate, dense în calorii, răspândirea pe scară tot mai largă a tehnologiei înlocuitoare a forţei braţelor, adoptarea aproape generalizată a mijloacelor de transport motorizate, precum şi tendinţa spre sedentarism odată cu înaintarea în vârstă, explică în mare măsură evoluţia alarmantă a acestui flagel.
Se poate spune cu destulă certitudine că activitatea fizică este extrem de importantă pentru menţinerea unei greutăţi corporale ideale. Exerciţiile fizice sunt utile şi eficiente în combinaţie cu regimul alimentar adecvat, prin consumul de energie şi prin menţinerea masei musculare pentru prevenirea îngrăşării. De asemenea exerciţiul fizic sistematic este o parte indispensabilă a curei de slăbire.

Viaţa activă şi echilibrul mental
Exerciţiul fizic ajută la îmbunătăţirea bunăstării psihice nu numai la persoanele cu boli psihice manifeste ci şi la populaţia nespitalizată. Cercetările atestă efectul benefic al activităţii fizice în sensul diminuării anxietăţii şi simptomelor depresive, activitatea fizică regulată având valenţele unui factor protector împotriva bolii depresive. Exerciţiul fizic are efecte remarcabile în contracararea urmărilor nedorite ale stresului excesiv. Activitatea fizică are un efect liniştitor, induce o stare de dispoziţie pozitivă, îmbunătăţeşte performanţele neuropsihice cum ar fi timpul de reacţie, stimulează intelectul, judecata şi fortifică voinţa. Mişcarea sistematică în aer liber procură mai multă relaxare şi ajută la reglementarea somnului din timpul nopţii.

Activitatea fizică şi longevitatea
Un studiu efectuat de dr. Breslow de la Universitatea Los Angeles din California a descoperit că cei care practică exerciţii fizice trăiesc mai mult decât cei care duc o viaţă sedentară. Persoanele cu o viaţă activă din punct de vedere fizic au o rată mai redusă de mortalitate comparativ cu persoanele mai sedentare. Efectul protector al unei vieţi active a fost pus în evidenţă la toate categoriile de vârstă.

Activitatea fizică şi calitatea vieţii
Dincolo de prelungirea speranţei de viaţă, un stil de viaţă care include activitatea fizică sistematică, aduce un spor inestimabil în ce priveşte calitatea vieţii. Persoanele active din punct de vedere fizic tind să aibă o imagine mai optimistă despre sine şi despre viaţă; ele percep viaţa de zi cu zi ca fiind mai satisfăcătoare şi sunt mai mulţumite sub aspect social şi emoţional. Observaţiile făcute pe persoane handicapate au reliefat aceste beneficii într-o măsură chiar mai pronunţată. Studiile făcute pe pacienţi cu capacitate de autoservire limitată din cauza unor boli, au dovedit că cei care fac exerciţii fizice regulate, reuşesc să facă faţă cu mai mult succes sarcinilor de zi cu zi comparativ cu cei care se complac cu un stil de viaţă mai puţin activ.

Autor: dr. Valentin Nădăşan
Data publicării: 30.08.2003.
Ultima actualizare: 18.12.2009.

Bibliografie
Physical Activity Guidelines Advisory Committee. Physical Activity Guidelines Advisory Committee Report, 2008. Washington, DC: U.S. Department of Health and Human Services, 2008.
U.S. Department of Health and Human Services. Physical Activity and Health: A Report of the Surgeon General. Atlanta, GA: U.S. Department of Health and Human Services, Centers for Disease Control and Prevention, National Center for Chronic Disease Prevention and Health Promotion, 1996.