Alergia la praful de casă

  • Posted on: 15 August 2016
  • By: admin

Bolile alergice afectează 15-30% din populaţia ţărilor dezvoltate. Mai îngrijorător pare a fi faptul că unele afecţiuni alergice sunt într-o creştere alarmantă, un exemplu în acest sens fiind astmul manifestat la copii, a cărui prevalenţă s-a dublat în ultimii zece ani. 

Cauze incriminate

Nici chiar experţii nu pot oferi explicaţii satisfăcătoare cu privire la motivele răspândirii tot mai largi a bolilor alergice. Sunt incriminaţi fac-tori care ţin de modul de viaţă modern, cum ar fi: creşterea expunerii la proteine animale (câinii şi pisicile de casă), fumatul, poluarea atmosferică, scurtarea duratei alăptării la sân şi introducerea precoce a laptelui de vacă etc. Aparent paradoxal, mai multe studii epidemiologice au arătat că în rândul indivizilor cu alimentaţie deficitară şi cu o frecvenţă mărită a bolilor infecţioase, cu alte cuvinte, la cei ce aparţin păturilor mai sărace, de la baza societăţii, bolile alergice au o preva-lenţă mai mică, în comparaţie cu populaţia din ţările dezvoltate. Unii specialişti au emis chiar ipoteza că alergiile ar putea fi cauzate de bunăstare. 
 Unii dintre alergenii cu răspândire aproape ubicuitară sunt acarienii, fiinţe microscopice înrudite cu păianjenii, ce sunt prezenţi, aproape fără excepţie, în praful de casă şi constituie de multe ori cauza alergiei la praful de casă.

Forme de manifestare

Alergia la praful de casă poate să se manifeste sub forma rinitei alergice, a conjunctivitei alergice şi chiar sub forma astmului alergic. 

  • Rinita alergică apare atunci când reacţia alergică declanşată şi întreţinută de praful alergizant se manifestă la nivelul mucoasei nazale. De cele mai multe ori, rinita alergică se face simţită prin următoarele simptome: strănutul, rinoreea (secreţie apoasă abundentă la nivelul nasului), pruritul nazal (mâncărime la nivelul nasului), înfundarea nasului şi altele. De obicei, simptomele sunt prezente în tot cursul anului, cu unele agravări, repectiv ameliorări temporare.
  • Conjunctivita alergică este manifestarea reacţiei alergice la nivelul mucoasei oculare şi acompaniază, de regulă, rinita prin alergie la praful de casă. Conjunctivita îşi trădează prezenţa prin simptome cum ar fi: senzaţia de usturime la ochi, lăcrimare excesivă şi altele.
  • Astmul alergic prin alergie la praf de casă este o formă particulară de astm. La aceşti pacienţi, crizele astmatice apar, de obicei noaptea, în încăperi cu umiditate ridicată şi praf mult. Adeseori, se asociază cu rinita sau conjunctivita alergică.

Ce sunt acarienii?

Ştiinţific denumiţi Dermatophagoides pteronyssinus, acarienii sunt vieţuitoare care nu se văd cu ochiul liber, ci doar cu microscopul şi sunt din familia arahnidelor, ca şi păianjenii. Într-un gram de praf pot să existe cca. 20.000 de acarieni. Aceste fiinţe microscopice trăiesc şi se înmulţesc într-un mediu cald şi umed, nesuportând climatul rece şi uscat. Locurile lor predilecte de trai şi de înmulţire sunt pernele, aşternuturile, covoarele, saltelele, tapiţeria mobilelor, hainele. Există numeroase dovezi că multe dormitoare din locuinţele moderne oferă condiţii ideale acarienilor, fiind adevărate incubatoare pentru aceştia. E bine de ştiut că acarienii nu trăiesc direct pe pielea omului şi nu înţeapă tegumentele, fapt pentru care nu pot fi consideraţi paraziţi. Ei se hrănesc cu particule de piele umană descuamată. Un alt fapt liniştitor este că nu sunt vectori de transmitere a unor boli. Acarienii nu cauzează probleme decât indivizilor care dezvoltă reacţii alergice faţă de ei.
 Acarienii sunt o componentă importantă a prafului de casă. În compoziţia acestuia intră, alături de acarieni, diverse fibre din ţesături, peri de animale, o serie întreagă de microbi, fragmente de insecte, spori de mucegai, resturi alimentare fin divizate etc. Deşi alergizarea se poate produce la oricare dintre substanţele care intră în componenţa prafului de casă, de cele mai multe ori, vinovaţii principali sunt acarienii.

Un semn de mizerie?

O locuinţă murdară poate să determine agravarea stării unui bolnav cu alergie la praful de casă, totuşi, prezenţa alergiei la unul din membrii unei familii, nu presupune în mod necesar deficienţe în ceea ce priveşte curăţenia. Realitatea este că, oricât de conştiincios ar fi aplicate, procedeele obişnuite de curăţenie nu soluţionează această afecţiune alergică supărătoare. Din contră, metodele uzuale, cum ar fi de exemplu, măturatul, scuturatul, bătutul sau alte procedee similare, pot agrava simptomele, deoarece particulele alergizante sunt mobilizate din grosimea covoarelor sau păturilor în aerul respirat de persoana alergică.

Cum se poate identifica alergia la acarieni?

 Primele suspiciuni care ridică posibilitatea unei afecţiuni alergice sunt simptomele clasice ale rinitei şi conjunctivitei alergice (descrise mai sus). În cazul unor astfel de simptome, este bine să vă adresaţi unui medic specialist alergolog. Acesta vă va pune o serie de întrebări cu privire la locuinţa dvs., la microclimatul de la locul de muncă, la prezenţa unor animale de casă, etc. Un alt pas important, care multe ori confirmă şi conferă un caracter mai precis diagnosticului, este efectuarea testelor cutanate pentru aprecierea sensibilităţii la diferiţi alergeni. O reacţie pozitivă la aceste teste, care sunt de resortul alergologului, va arăta că sunteţi alergic la unul sau mai mulţi alergeni. 

Tratamentul alergiei la praful de casă

 Prima măsură şi în acelaşi timp, măsura care depinde în cel mai înalt grad de pacient şi familia sa, este controlul expunerii la alergenul incriminat. În afară de evicţie - cum o numesc specialiştii - la recomandarea şi sub supravegherea alergologului, se pot administra medicamente antialergice şi se poate recurge la imunoterapia specifică cu vaccinuri alergenice (această ultimă măsură fiind cunoscută sub numele de „desensibilizare“).

Măsurile standard de control

Nici cea mai costisitoare medicaţie sau cele mai sofisticate terapii imunologice nu pot înlocui măsurile de reducere a contactului cu alergenii. Evicţia este o metodă indispensabilă. Reducerea expunerii la acarieni este cea mai eficientă, deoarece previne contactul dintre pacient şi alegen, prevenind astfel din capul locului reacţia alergică. 
 Deşi acarienii nu pot fi îndepărtaţi pe deplin din locuinţă, există o serie de tehnici sigure care, aplicate consecvent, vor diminua concentraţia de praf alergenic. Măsurile se vor aplica în toată locuinţa, dar, în mod cu totul special, în dormitor. Iată principalele recomandări în acest sens:

  • eliminaţi sursele de umezeală (vasele umplute cu apă aşezate deasupra surselor sobelor sau caloriferelor, florile) şi împiedicaţi pătrunderea aburilor de la bucătărie sau baie;
  • folosiţi aşternuturi din ţesături uşor de spălat; spălaţi-le la interval de 10 zile în apă fierbinte (80-90°C); după spălare, acordaţi o atenţie la fel de mare uscării complete a aşternuturilor şi hainelor;
  • folosiţi pături şi cuverturi care pot fi spălate; înveliţi pernele, plapumele şi saltelele în huse speciale, impermeabile la particule alergenice;
  • dacă este posibil, pacientul să părăsească locuinţa pe durata cât se face curăţenia; dacă pacientul este nevoit să facă el însuşi curăţenie, se recomandă să poarte mască de tip chirurgical sau confecţionată din mai multe straturi de tifon umezite în prealabil, legată în aşa fel încât să acopere gura şi nasul;
  • folosiţi obligatoriu aspiratorul (nu mătura), la intervale regulate, cel puţin odată pe săptămână; aspiraţi peste tot cu minuţiozitate;
  • renunţaţi, pe cât posibil, la covoare şi draperii grele, sau optaţi pentru cele confecţionate din materiale uşor de spălat; în ce priveşte pardo-selile, să fie cât mai netede, din lemn sau linoleum;
  • îndepărtaţi din casă, în special din dormitor, obiectele care reţin praful (bibelouri, mileuri, etc); cărţile nu trebuie păstrate în dormitor şi, de preferinţă se vor pune în vitrine prevăzute cu sticlă; 
  • în sfârşit, ca o completare la celelalte măsuri şi nicidecum în locul lor, se poate folosi periodic, o substanţă cu efect acaricid (pulberea de benzil benzoat); insecticidele obişnuite nu au efect asupra acarienilor.

Bibliografie

Moldovan D. Alergia - Diagnostic şi tratament, Editura Prisma, Tirgu Mures, 2000.

Autor: Dr. Valentin Nădăşan
Data primei publicări: 12.04.2005
Data republicării: 15.08.2016