Hepatita virală E

  • Posted on: 23 January 2016
  • By: admin

Virusul hepatitei E (VHE) este principalul agent cauzal al hepatitei non-A, non-B, transmise pe cale digestivă pe plan mondial. Hepatita virală de tip E a fost fost identificată ca boală distinctă prima oară în 1980. Examinarea cu microscopul electronic arată că are formă sferică şi diametrul de 32-34 nm, prezentând o singură spirală de ARN. La fel ca şi celelalte patru forme de virus hepatic, A, B, C şi D, virusul de tip E produce leziuni la nivelul ficatului.

Cum se manifestă şi cum evoluează

Perioada de incubaţie, perioada dintre expunerea la virus şi apariţia primelor simptome este între 15-60 de zile, în medie 40 de zile. De obicei, infecţia cu virusul hepatitei E se manifestă cu dureri abdominale, pierderea poftei de mâncare, febră, colorarea mai intensă a urinii, mărirea dimensiunilor ficatului, stare generală alterată, greţuri, vărsături şi bineînţeles, apariţia icterului, coloraţia galbenă a pielii şi mucoaselor. Aceste semne sunt foarte asemănătoare cu cele observate în celelalte hepatite virale.
Perioada de contagiozitate nu este încă bine cunoscută însă se ştie că virusul este eliminat prin scaune o perioadă de până la 14 zile după instalarea bolii acute.
De regulă, infecţia afectează tinerii şi adulţii de vârstă mijlocie având o gravitate mai mare cu cât vârsta este mai înaintată. La vârste mai mici, boala poate să treacă neobservată datorită simptomelor discrete. Boala are în general o evoluţie bună, majoritatea indivizilor afectaţi vindecându-se în câteva săptămâni. Nu s-au inregistrat cazuri de cronicizare iar rata de mortalitate este foarte mică (1-3%). Categoria cea mai periclitată sunt femeile însărcinate la care s-a inregistrat o mortalitate de aprox. 20% în cazul infecţiei produse în primul trimestru de sarcină.

Diagnosticul bolii

Nu există încă teste serologice disponibile pentru diagnosticarea acestei boli. Evidenţierea infecţiei cu VHE se face în laboratoarele specializate prin determinări imunoenzimatice, detectarea imunoglobulinelor serice antiVHE şi alte metode sofisticate.

Căi de transmitere şi răspândire geografică

În majoritatea cazurilor VHE se transmite pe calea fecal-orală şi prin consumul de apă potabilă contaminată. De cele mai multe ori, hepatita cu virus E apare în focare epidemice dar există numeroase cazuri sporadice, atât la copii cât şi la adulţi. Cercetările nu au reuşit încă să pună în evidenţă factorii de risc ai cazurilor sporadice de infecţie cu VHE. Spre deosebire de hepatita virală A, care este transmisă pe aceeaşi cale (fecal-orală) transmiterea de la om la om a VHE este rară, cu excepţia unor rare cazuri de infecţie spitalicească. Practic, toate cazurile de hepatită cu virus E din ţările dezvoltate, au fost evidenţiate la persoanele care au revenit din călătorii în zonele endemice pentru VHE.
Deşi boala este rară în ţările dezvoltate, se estimează că o treime din populaţia globului este infectată. Focarele de hepatită E au fost înregistrate pe o arie geografică extinsă, în principal în ţările în curs de dezvoltare care nu au un sistem sanitar adecvat. Cele mai reprezentative zone georgrafice sunt partea de nord şi centrală a continentului african şi partea de sud a Asiei. Nu se cunoaşte care este rezervorul VHE. Transmiterea virusului în perioadele dintre epidemii ar putea fi realizată de cazurile umane sporadice dar este posibil să existe şi un alt rezervor.

Cum putem preveni hepatita virală E

Măsurile de prevenire ale infecţiei cu VHE vizează în principal asigurarea unei surse sigure de apă potabilă. Trebuie evitate sursele dubioase, dar şi băuturile cu gheaţă, mâncărurile cu crustacee negătite, fructele şi legumele proaspete nespălate sau a oricăror alimente a căror preparare s-a făcut în condiţii nesigure de igienă.

Vaccin în ultima fază experimentală

În prezent, nu există încă un ser sau vaccin disponibil pe scară largă care să poată fi aplicat pentru prevenirea sau tratarea infecţiei. Mai recent, au fost publicate date despre un vaccin experimental care pare să fie sigur şi eficient în prevenirea infecţiei VHE. Vaccinul elaborat de oamenii de ştiinţă de la Institutul Naţional de Boli Alergice şi Infecţioase din cadrul Institutului Naţional de Sănătate al SUA în ultimele două decenii, este un vaccin obţinut prin inginerie genetică. Cercetările au parcurs faza de cercetări în laborator, au fost făcute studii clinice mai mici şi recent, studii pe loturi mai mari de voluntari umani. Rezultatele sunt încurajatoare, arătând că administrarea vaccinului poate să prevină apariţia bolii în proporiţie de cca. 96% . Cercetările ulterioare vor stabili eficacitatea şi siguranţa administrării vaccinului la toate categoriile de populaţie, inclusiv femeile gravide.

Autor: dr. Valentin Nădăşan
Ultima actualizare: 16.12.2009.

Bibliografie

CDC Hepatitis E virus, http://www.cdc.gov/ncidod/diseases/hepatitis accesat la data de 23.03.2007
NIH, Vaccine Shows Promise in Preventing Hepatitis E, March 12, 2007