Hipertensiunea arterială

  • Posted on: 23 January 2016
  • By: admin

Hipertensiunea arterială cunoscută şi sub numele de boală hipertensivă, este considerată cea mai importantă problemă de sănătate publică din ţările dezvoltate. Directorul general al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a afirmat că pe "pe plan mondial, hipertensiunea afectează deja 1 miliard de oameni". Experţii în sănătate publică estimează că  tensiunea arterială mărită ucide nouă milioane de oameni în fiecare an. Boala hipertensivă creşte riscul de infarct miocardic, atac vascular cerebral şi insuficienţă renală. Riscul acestor complicaţii creşte şi mai mult la diabetici. Hipertensiunea arterială evoluează de multe ori nebăgată în seamă, deşi este extrem de uşor de depistat. Boala hipertensivă poate fi prevenită printr-o serie de măsuri relativ accesibile şi necostisitoare; în schimb, dacă rămâne nediagnosticată şi netratată, complicaţiile care apar sunt deseori fatale.  Nerezolvarea problemei hipertensiunii arteriale nu are consecinţe doar asupra indivizilor ci afectează grav comunităţile umane atât la nivel economic cât şi social.

Ce este tensiunea arterială?

Tensiunea arterială reprezintă presiunea sângelui din artere şi este notată sub forma a două cifre. Acestea se referă la valorile presiunii sângelui la începutul şi la sfârşitul contracţiei inimii. Presiunea sângelui creşte şi descreşte, adaptându-se necontenit la nevoile schimbătoare ale organismului. Tensiunea arterială creşte în cursul efortului fizic ca şi în cazul unor stări emoţionale intense (de ex la mânie).

Dacă tensiunea arterială rămâne crescută în mod persistent, inima trebuie să facă un efort mai intens pentru a pompa sângele favorizând apariţia complicaţiilor foarte serioase.

Tensiunea arterială se poate măsura cu ajutorul unui aparat numit tensiometru şi se exprimă în milimetri coloană de mercur (mmHg). Prima cifră, cea mai mare, este tensiunea sistolică iar a doua, mai mică, este tensiunea diastolică.

Cum se măsoară tensiunea arterială?

Manşeta aparatului trebuie să aibă o lăţime corespunzătoare cu circumferinţa braţului şi anume, la adulţii normali 12-13 cm, la obezi 14-18 cm. La copii lăţimea va fi mai mică, în funcţie de vârstă (5-6 cm la copiii de 1-4 ani, 8-9 cm la copii de 5-8 ani şi 10-12 cm la copiii între 9-12 ani). Înainte de măsurarea propriu-zisă, trebuie respectate câteva cerinţe:

• Măsurarea se face după repaus fizic de 5 minute, în poziţie şezând, în condiţii lipsite de stres emoţional. Persoana va fi rugată să se aşeze şi în acest timp se vor obţine răspunsurile la chestionarul de la standul respectiv.

• La fumători măsurarea se face la interval de 15-30 de minute după ultima ţigară fumată.

• La consumatorii de cafea măsurarea se face după un interval de 30-60 minute de la ultimul consum de cafea.

• Se va evita administrarea de medicamente cu conţinut de adrenalină sau substanţe similare care stimulează contracţia inimii (de exexemplu epinefrina din descongestionantele nazale).

Pentru ca valorile să fie corecte, la măsurarea propriu-zisă trebuie respectate următoarele reguli:

• Persoana căreia i se face măsurătoarea, trebuie să elibereze braţul în aşa fel încât mâneca hainei să nu stânjenească procedura. Manşeta tensiometrului se aplică pe braţ, la nivelul inimii. Manometrul trebuie de asemenea poziţionat la nivelul inimii.

• Reperaţi artera brahială şi aşezaţi stetoscopul (de regulă la mijocul plicii cotului).

• Creşteţi rapid presiunea în manşeta aparatului prin pomparea cu para de cauciuc şi apoi decomprimaţi lent (2-3 mmHg/secundă).

• Identificaţi presiunea sistolică la apariţia primului zgomot iar a celei diastolice la dispariţia zgomotelor Korotkoff.

• Efectuaţi minimum 2 determinări la interval de 1-2 minute. Dacă primele două valori sunt foarte diferite mai faceţi o determinare suplimentară.

În cazul persoanelor a căror tensiune arterială nu a fost niciodată măsurată la ambele braţe, măsurarea se va face la ambele braţe pentru a detecta posibile diferenţe datorate unei afecţiuni vasculare periferice. În acest caz, consideraţi ca valoare de referinţă pe cea mai mare.

La persoane în vârstă (peste 65 de ani) şi la diabetici sau la hipertensivi sub tratament, se recomandă măsurarea la 1 şi la 5 minute după ridicarea în picioare, pentru depistarea unei posibile hipotensiuni ortostatice.

Pacienţii cu hipertensiune arterială sunt încurajaţi să cumpere un aparat de măsurare a tensiunii arteriale prevăzut cu manşon care se aplică pe braţ. Aparatele care se aplică la încheietura mâinii nu sunt recomandate. Personalul medical trebuie să instruiască pacienţii în ce priveşte procedura corectă de utilizare a tensiometrului.

Cu fiecare ocazie trebuie făcute 2-3 măsurători, la interval de aproximativ 1 minut în timp ce pacientul rămâne aşezat pe scaun. Braţul trebuie să fie sprijinit şi poziţionat la nivelul inimii iar picioarele pe pardoseală. Pe cât posibil, măsurarea se va face în fiecare zi la aceeaşi oră.

Valori de referinţă

Societatea Europeană de Hipertensiune (ESH) şi Societatea Europeană de Cardiologie (ESC) au elaborat împreună un ghid specific pentru populaţia europeană. Valorile de referinţă pentru tensiunea arterială conform opiniei experţilor europeni au fost publicate în 2003 şi republicate în 2007 astfel:

Categoria

Sistolică (mmHg)

Diastolică (mmHg)

Optimă

<120  şi

<80

Normală

120-129 şi/sau

80-84

Normal înaltă 

130-139 şi/sau

85-89

Hipertensiune grad 1

140-159 şi/sau

90-99

Hipertensiune grad 2

160-179 şi/sau

100-109

Hipertensiune grad 3

≥ 180 şi/sau

≥ 110

Persoanele care au valori ale tensiunii sistolice ≥ 140 dar prezintă valori ale tensiunii diastolice <90 sunt încadrate în categoria hipertensiunii sistolice izolate.

Persoanele cu valori normale şi normal-înalte ale tensiunii sistolice şi diastolice au fost grupate într-o categorie specială şi anume a prehipertensivilor. Aceste persoane sunt sfătuite să introducă în stilul lor de viaţă măsurile igieno-dietetice pentru ameliorarea tensiunii arteriale.

Hipertensiunea de halat alb şi hipertensiunea mascată

Hipertensiunea de halat alb este un fenomen curios. Anumite persoane înregistrează valori crescute ale tensiunii arteriale numai atunci când se prezintă pentru consultaţie la cabinetul medical. Dacă măsurătoarea se face în condiţii obişnuite, acasă, valorile sunt normale. Acest tip particular de hipertensiune se numeşte hipertensiune de halat alb dar nu se consideră de fapt o boală hipertensivă adevărată. Explicaţia constă în efectul stresor al consultaţiei asupra unor persoane cu reactivitate emoţională mai ridicată. Hipertensiunea de halat alb mai este cunoscută şi sub numele de hipertensiune arterială izolată de cabinet.

A fost observat şi fenomenul invers şi anume, subiecţi cu tensiunea arterială de cabinet normală (<140/90 mmHg) care pot avea valori crescute ale tensiunii arteriale la domiciliu. Acest tip particular de hipertensiune a fost numit „hipertensiune mascată“ sau „hipertensiune ambulatorie izolată”.

Cauzele hipertensiunii arteriale

Cu privire la cauzele hipertensiunii arteriale, medicina modernă trebuie să-şi recunoască încă limitele, deoarece în 90-95% din cazuri, nu se pot stabili cauzele exacte. Cert este că mediul, mai exact stilul de viaţă, joacă un rol important.

Între factorii incriminaţi care contribuie la apariţia hipertensiunii arteriale sunt incluşi: consumul de excesiv de sare, obezitatea, consumul de alcool, profesia, domiciliul în mediu urban şi mai nou privarea de somn.

  • Excesul de sare şi consumul insuficient de fructe şi legume. Consumul exagerat de sare este considerat un factor de risc însemnat în apariţia bolii hipertensive. La circa 60 la sută dintre bolnavii cu tensiune arterială mărită s-a observat o sensibilitate deosebită la sodiu.

  • Consumul de alcool. Abuzul de băuturi alcoolice favorizează apariţia hipertensiunii arteriale. Aproape jumătate dintre alcoolici au tensiunea arterială crescută. Efectul cel mai intens îl are berea urmată de vin şi de băuturile tari.

  • Greutatea corporală şi lipsa de activitate fizică. Greutatea corporală are o influenţă marcată asupra tensiunii arteriale. Hipertensiunea însoţeşte aproape ca o umbră obezitatea. Creşterea în greutate este însoţită de o frecvenţă crescută a hipertensiunii arteriale.

  • Stresul excesiv şi incapacitatea de a-l controla eficient. Hipertensiunea este o boală mult mai frecventă la locuitorii din oraşe decât la cei care locuiesc la ţară. Deasemenea, boala hipertensivă este mai frecventă în societăţile sau ţările care trec prin situaţii de instabilitate, prin frământări sociale, războaie. Toate aceste date atrag atenţia asupra rolului stresului psihic şi sistemului nervos în producerea bolii hipertensive.

  • Factorii economico-sociali. Determinanţii sociali ai sănătăţii cum ar fi veniturile, nivelul de educaţie, condiţiile de locuit etc., pot avea o influenţă negativă asupra factorilor de risc comportamentali amintiţi mai sus şi astfel să contribuie la apariţia hipertensiunii arteriale.

Simptomele bolii hipertensive

Majoritatea persoanelor care suferă de valori mărite ale tensiunii arteriale nu au deloc simptome. Ideea eronată cum că persoanele cu boală hipertensivă au anumite simptome este foarte răspândită. În realitate, cei mai multi hipertensivi nu prezintă nici un fel de simtpome. Uneori, boala cauzează dureri de cap, îngreunarea respiraţiei, ameţeli, dureri în piept, palpitaţii sau epistaxis (sânge care curge din nas). A ignora aceste simptome poate fi primejdios. Pe de altă parte prezenţa lor nu trebuie considerată ca un semn sigur de hipertensiune şi nici invers, absenţa lor nu trebuie considerată o dovadă că persoana respectivă nu ar avea probleme cu tensiunea arterială. Creşterea persistentă a valorilor tensiunii arteriale peste limitele normale este un semnal de avertizare că sunt necesare schimbări importante ale stilului de viaţă. Boala hipertensivă poate ucide pe tăcute. De aceea, toţi trebuie să-şi cunoască valorile tensiunii arteriale, fără să aştepte apariţia de simptome sau complicaţii.

Complicaţiile hipertensiunii

Boala hipertensivă netratată duce la moarte prematură. Principalele organe afectate sunt inima, creierul şi rinichii. La aceste organe apar de regulă aşa numitele complicaţii grave ale bolii hipertensive: angina pectorală, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral şi insuficienţa renală.

Tratamentul igieno-dietetic

Măsurile nemedicamentoase sunt indicate practic la toţi pacienţii. Aceste măsuri includ: reducerea stresului, regimul alimentar adecvat, activitatea fizică aerobică regulată, scăderea greutăţii corporale.

Aportul de sare trebuie limitat la 5 grame/zi. La majoritatea pacienţilor reducerea cantităţii de sare din alimentaţie favorizează scăderea valorilor tensiunii arteriale. Limitarea cantităţii de sare din alimentaţie este benefică şi datorită faptului că permite reducerea dozelor de medicamente necesare pentru acelaşi efect asupra tensiunii. Această restricţie de sare se realizează uşor prin eliminarea adaosului de sare în mâncarea preparată normal. Pentru limitarea sodiul e bine de ştiut că acesta este prezent în concentraţie mare în alimentele semipreparate şi conservate.

Există multe studii care au arătat că un aport mărit de potasiu duce la scăderea valorilor tensiunii arteriale. Potasiul se găseşte cu precădere în alimentele vegetale. Surse însemnate de potasiu sunt: soia, cartofii, spanacul, porumbul, merele, strugurii, roşiile etc. Consumaţi deci din abundenţă legume şi fructe.

Evitarea excesului de calorii este o măsură care se aplică celor care au greutate corporală peste normal. Reducerea greutăţii cu cca. 5 kg în aproximativ 6 luni, duce la scăderea tensiunii arteriale cu 2,5 mmHg.

Deşi limitarea grăsimilor din dietă nu are un efect direct de scădere a tensiunii arteriale, această măsură, în special reducerea aportului de grăsimi saturate, este foarte importantă pentru prevenirea complicaţiilor cardiovasculare ale hipertensiunii arteriale.
Tratamentul hipertensiunii presupune renunţarea la fumat şi la consumul de alcool. Având în vedere că folosirea cafelei măreşte temporar valorile tensiunii, este înţelept să se evite şi acest drog atât obişnuit.

Pe lângă măsurile alimentare, o parte importantă a tratamentului este introducerea în programul zilnic a unor activităţi fizice adaptate.Se recomandă plimbări zilnice care presupun un efort de intensitate moderată. Eforturile intense care presupun încordarea puternică a muşchilor trebuie evitate.

Modul de reacţie la stresul emoţional este un factor important în apariţia şi evoluţia bolii hipertensive. Din acest motiv este recomandată aplicarea strategiillor de reducere a acelor factori stresori care produc disconfort puternic şi afectează echilibrul mental şi spiritual. Se pot introduce în rutina zilnică diverse tehnici simple de relaxare.

Tratamentul medicamentos

Medicaţia trebuie utilizată raţional. Ea trebuie instituită numai la indicaţia medicului şi va fi condusă sub supravegherea lui prin controale periodice.

Autor: dr. Valentin Nădăşan
Data publicării iniţiale: 16.12.2009.
Ultima actualizare: 04.04.2013.

Bibliografie

Harrison, Principiile medicinei interne, ed. a II-a Teora, 2003
Jones D. W., Delivering the Promise: Progress, Challenges, Opportunities, Hypertension. 2008;51:1399-1402; 01.06.2008.
Mancia G, De Backer G, Dominiczak A et al. Ghidul pentru managementul hipertensiunii
arteriale 2007. Grupul de lucru pentru managementul hipertensiunii arteriale al Societăţii
Europene de Hipertensiune (ESH) şi al Societăţii Europene de Cardiologie (ESC). Revista Română de Cardiologie Vol. XXII, Nr. 3, 2007, p 225-319.