Laptele cancerigen? - Toate drumurile duc la ... Studiul China (II)

  • Posted on: 19 June 2017
  • By: admin

În prima parte a acestei analize (care poate fi lecturată aici) am prezentat câteva obiecţii pe care studiile experimentale efectuate şi publicate de T.C. Campbell le ridică vizavi de afirmaţia pe care o face în cartea „Studiul China” cu privire la caracterul cancerigen al cazeinei. 

Întrucât studiile clinice la care Campbell se referă pe larg în cartea sa (dr. Caldwell B. Esselstyn şi dr. Dean Ornish) nu se ocupă de bolile canceroase, este evident că nu pot furniza dovezi în ce priveşte subiectul pe care l-am supus analizei. Ca urmare, în această a doua parte a analizei, mă voi opri asupra studiilor epidemiologice conduse de T.C. Campbell în China în anii 1980 pentru a vedea dacă acestea sprijină ipoteza prezentată în cartea mai sus menţionată. În final, mă voi referi pe scurt şi la dovezile furnizate de alte cercetări epidemiologice importante, pentru a vedea dacă acestea confirmă sau nu cele susţinute de Campbell.

 

Ce poate şi ce nu poate dovedi un studiu descriptiv ecologic?

În primul rând, trebuie clarificat dacă „Studiul China” poate, în principiu, să dovedească existenţa unei relaţii de cauzalitate între un factor alimentar şi o boală. Din raţiuni lesne de înţeles voi recurge la surse acceptabile şi pentru cei care sunt ataşaţi emoţional de ideile luate în discuţie, şi anume, la două publicaţii semnate de T.C.Campbel în calitate de coautor: cartea „Studiul China” şi respectiv, secţiunea metodologică (obiective, material şi metodă) a monografiei ştiinţifice publicată pe website-ul Universităţii Oxford. [1]

În cartea „Studiul China” se precizează următoarele:

„Acest studiu a fost intenţionat ca un proiect ecologic sau studiu de corelare... ”. [2]

Caracterul şi limitarea implicită a „Studiului China” ca studiu descriptiv de tip ecologic sunt menţionate de autori şi în secţiunea metodologică a monografiei:

„Scopul principal al studiului este de a descrie paleta largă de diferenţe dintre diversele districte în ce priveşte stilul de viaţă şi ratele specifice de mortalitate prin diferite boli, mai degrabă decât de a analiza aceste diferenţe în căutarea de dovezi directe ale unor cauze.[sublinierea mea]... valoarea principală a acestui studiu este descriptivă.” [3]

În sumarul monografiei prezentat online pe site-ul Universităţii Oxford, se accentuează în legătură cu valoarea studiului că aceasta este „pur descriptivă”. [4]

Prin chiar modul în care sunt concepute, studiile descriptive nu permit cercetătorilor să afle dacă expunerea la factorii de risc a avut loc înaintea apariţiei bolii sau după debutul ei şi ca urmare nu pot fi folosite pentru investigarea etiologică propriu-zisă. În cazul studiilor de tip ecologic, pot apărea erori şi din cauza faptului că o asociere observată la nivelul grupului investigat nu se regăseşte neapărat şi la nivel individual. [5]

Richard Doll, unul dintre cei mai remarcabili epidemiologi ai secolului XX atrăgea încă din anii 1980 atenţia asupra faptului că

„dovezile epidemiologice credibile pretind întotdeauna demonstrarea faptului că o relaţie se regăseşte la nivel individual în interiorul unei populaţii mari ca şi între grupuri populaţionale mari. Corelaţia dintre incidenţa unui cancer la nivelul unor oraşe sau ţări întregi şi, de exemplu, consumul unui anumit articol alimentar, poate, cel mult, să furnizeze ipoteze de investigare prin alte mijloace. Deseori s-au făcut încercări de a separa rolul factorilor cauzali de cel al factorilor de confuzie prin metode statistice de analiza prin regresie multiplă, dar dovezile obţinute în acest fel, au avut, în cel mai bun caz, valoare marginală.” [6]

Noţiunea de asociere (sau corelaţie) nu trebuie confundată cu cea de cauzalitate. Importanţa acestei distincţii este subliniată de către T.C. Campbel şi în cartea destinată publicului larg. Probabil că o bună parte dintre cititorii cărţii vor fi surprinşi să afle că autorul a ţinut să includă pe paginile volumului adresat nespecialiştilor următoarele lămuriri de ordin tehnic:

„Dacă ingestia de proteine este mai mare, de exemplu, la populaţiile care au o incidenţă mare a cancerului de ficat, atunci putem spune că proteinele se corelează pozitiv sau se asociază cu incidenţa cancerului de ficat... Dacă aportul de proteine este mai mare la populaţiile care au o incidenţă redusă a cancerului de ficat, atunci spunem că proteinele sunt asociate invers cu incidenţa cancerului de ficat. ... În exemplul nostru ipotetic, dacă proteinele sunt corelate cu incidenţa cancerului de ficat, aceasta nu dovedeşte că proteinele produc sau previn cancerul de ficat.”  [7]

În ciuda clarificărilor citate mai sus chiar din volumul semnat de Campbell şi fiul său, am constatat de nenumărate ori că mulţi dintre cititorii cărţii rămân needificaţi cu privire la această distincţie de importanţă capitală. Cea mai elocventă dovadă a ignorării explicaţiilor lui Campbell este deja faimoasa cazeină, pe care foarte mulţi oameni au ajuns, după citirea pe nerăsuflate a „Studiului China”, după vizitarea unor website-uri dedicate alimentaţiei vegane sau după participarea la unele conferinţe de sănătate inspirate din „Studiul China”, să o considere cancerigenă, ba încă cea mai cancerigenă substanţă consumată de oameni. [8]

Dacă definiţia, scopul şi limitele unui studiu descriptiv ecologic sunt corect înţelese, concluzii de felul celor de mai sus devin evident abuzive. Aşadar, nici un cititor al cărţii „Studiul China” n-ar trebui să se lase furat de informaţiile cu caracter mai senzaţional prezentate de diverse surse sau de T.C. Campbell însuşi, fie în carte, fie în diverse interviuri filmate şi difuzate pe Internet, până acolo încât să uite acest fapt fundamental: că studiul China este un studiu descriptiv, şi încă unul ecologic, adică un tip de studiu care prin definiţie, nu e în măsură să ofere certitudini în ce priveşte relaţiile de cauzalitate.

E adevărat că asocierile statistice pot indica mai mult sau mai puţin în direcţia unei relaţii de tip cauză-efect, dar această trecere se face numai pe baza unei verificări sistematice, conform unor criterii deja clasice în epidemiologie. O asociere statistică este cu atât mai sugestivă pentru existenţa unei relaţii de cauzalitate cu cât:

(a) magnitudinea sau puterea asocierii este mare;
(b) mecanismul de acţiune care stă la baza asocierii este mai plauzibil;
(c) asocierea este confirmată  într-un număr mai mare de studii ştiinţifice independente (consecvenţa);
(d) efectul presupus al factorului cauzal este mai specific;
(e) relaţia de tip „doză-răspuns” este mai solid demonstrată (intensitatea efectului este proporţională cu intensitatea expunerii);
(f) relaţia de succesiune în timp dintre expunerea la factorul de risc şi apariţia fenomenului patologic este mai bine evidenţiată. [9]
Notă: Cititorii interesaţi pot consulta pentru mai multe detalii oricare din numeroasele documente disponibile pe Internet despre criteriile de cauzalitate ale lui Hill.

Faptul că asocierile statistice nu echivalează cu relaţia de tip cauză-efect, nu înseamnă că sunt lipsite de valoare. Dimpotrivă, sunt extrem de importante deoarece, de obicei, ele reprezintă primele indicii care pot conduce la descoperirea unor factori de risc sau a unor factori protectori faţă de anumite boli. Studiile descriptive pot genera ipoteze mai mult sau mai puţin promiţătoare care, în toate cazurile posibile, trebuie testate prin aşa-numitele studii analitice.

 

Să lăsăm cifrele să vorbească

Am văzut mai sus ce nu poate să dovedească „Studiul China” ca studiu descriptiv ecologic. E momentul să examinăm şi rezultatele propriu-zise, cifrele, pentru a vedea ce dovedesc.

Am verificat direct de la sursă (monografia publicată pe site-ul Universităţii Oxford) un număr foarte mare de corelaţii. Din motive strict pragmatice am selectat un număr relativ redus de corelaţii pe care le-am considerat mai relevante pentru subiectul discutat: aportul de lapte şi lactate, aportul de carne, aportul de proteine vegetale, aportul de proteine animale, aportul de alimente de origine vegetală şi aportul de alimente de origine animală. În ciuda selectivităţii, tabelul rezultat în final a rămas de dimensiuni apreciabile şi din această cauză vizualizarea online s-ar putea să nu fie tocmai optimă. (Vă asigur totuşi că tabelul este infinit mai prietenos decât sutele de tabele din monografie!) Pentru o percepţie intuitivă, vizuală, rapidă, am îmbunătăţit tabelul printr-un cod al culorilor. Semnificaţia acestora este dezlegată mai jos, imediat după tabelul propriu-zis.

În tabelul nr. 1 sunt prezentaţi coeficienţii de corelaţie dintre factorii alimentari selectaţi şi ratele de mortalitate prin diverse boli canceroase. (Pentru o vizualizare la dimensiuni mai mari, daţi click pe imagine.)

Tabelul nr. 1: Corelaţiile dintre ratele de mortalitate prin boli canceroase şi unii factori alimentari [10]

tabel 1

Legendă

Valoarea coeficienţilor şi culorile corespondente. Valoarea coeficientului de corelaţie poate să varieze teoretic de la -100 la +100. De regulă coeficientul de corelaţie este exprimat în cifre de la -1 la +1; oricum, semnificaţia este aceeaşi. Cu cât cifra este mai mare (fie negativă, fie pozitivă) cu atât corelaţia este considerată mai puternică. O scală orientativă pentru interpretarea semnificaţiei valorilor coeficienţilor de corelaţie este redată în tabelul următor. [11] 

Semnificaţia valorilor coeficientului de corelaţie este explicată în tabelul de mai jos.

legenda tabel 1

Semnele (+) şi (-). Cifrele cu semnul “plus” (+) reprezintă corelaţii pozitive,
ceea ce înseamnă că cu cât creşte factorul alimentar, cu atât creşte şi mortalitatea prin boala respectivă.
Factorii alimentari corelaţi pozitiv cu mortalitatea sugerează că avem de-a face cu un factor de risc.

Cifrele marcate cu semnul „minus” (–) reprezintă corelaţii negative, ceea ce înseamnă că cu cât creşte
factorul alimentar, cu atât scade mortalitatea prin boala respectivă. Factorii alimentari corelaţi negativ
cu mortalitatea sugerează că avem de-a face cu un factor protector.

Celulele goale (fond alb), reprezintă corelaţiile nesemnificative din punct de vedere statistic.
Autorii au decis să nu raporteze aceste cifre, probabil pentru a face economie de spaţiu.

Cifrele îngroşate (bold) reprezintă corelaţii problematice, asupra cărora voi reveni în comentariile de mai jos.

 
Laptele cancerigen?

Pentru a afla răspunsul să urmărim coloana notată cu „A”. Putem observa că laptele şi produsele lactate nu au fost corelate în mod semnificativ decât cu un singur tip de cancer şi anume, cu cancerul de sân (celula A13) dar chiar şi această corelaţie are o magnitudine redusă.

Într-o notă din monografie în care comentează legătura dintre infecţia cu schistosoma şi cancerul colorectal, Campbell aminteşte un reper important în judecata epidemiologică:

„Corelaţia puternică (63%) cu cancerul colorectal reflectă o relaţie cauzală...”. [12]

Chiar dacă luăm în considerare pragul de referinţă folosit în monografie (probabil 60 şi nu 70 cum figurează în legenda preluată de mine de la alţi autori) unica asociere găsită de Campbell în legătură cu consumul de lapte şi produse lactate nu are magnitudinea necesară pentru a fi sugestivă în sensul unei relaţii de cauzalitate.

Să nu uităm însă de celulele goale, în număr de 15 (am lăsat la o parte rata mortalităţii prin toate formele de cancer – A1 şi rata mortalităţii prin cancer de sân la femei - A13). Şi acestea sunt la fel de importante pentru a răspunde la întrebare. După cum ştim de altfel din viaţa cotidiană, şi tăcerea e un răspuns! Celulele goale ne arată că testarea asocierii dintre lapte şi produsele lactate pe de o parte şi celalte tipuri de cancer pe de altă parte, nu a produs corelaţii semnificative din punct de vedere statistic. Mai mult, dacă veţi consulta direct la sursă şi celelalte tipuri de tumori maligne incluse în proiectul de cercetare, nu veţi găsi nici o altă excepţie afară de cea deja amintită, cancerul de sân la femei.

Dacă laptele ar fi fost realmente cancerigen, studiul ar fi trebuit să arate asocieri puternice cu un număr mare de tipuri de cancer dacă nu cu majoritatea cancerelor. Dar iată că inventarul corelaţiilor semnificative arată foarte sărac iar corelaţiile cu magnitudine ridicată sunt „sublime”, adică lipsesc cu desăvârşire.

Dacă ar fi să fim scrupuloşi, ar fi multe detalii de discutat (de ex. Diferenţa dintre cazeina izolată folosită de Campbell în studiile experimentale şi laptele ca atare consumat de populaţia cuprinsă în „Studiul China). Totuşi, aceste discuţii nu sunt absolut necesare atâta vreme cât autorul atribuie laptelui şi lactatelor, ba chiar tuturor proteinelor animale, aceleaşi proprietăţile cancerigene ca şi cazeinei.

 

Alte alimente de origine animală, cancerigene?

Să vedem în continuare ce ne spun coeficienţii din tabel despre alte câteva alimente de origine animală şi apoi despre proteinele animale ca atare.

Să urmărim coloana "B" pentru a vedea situaţia corelaţiilor dintre ouă şi bolile canceroase. Din celula B1, reiese că  nici consumul de ouă nu este corelat semnificativ cu bolile canceroase considerate în ansamblul lor. Urmărind coloana B în continuare remarcăm patru forme de cancer care prezintă o corelaţie pozitivă de magnitudine redusă (cancerul colorectal - B6, cancerul hepatic - B8, cancerul pulmonar - B12 şi leucemiile B17) şi o formă de cancer care prezintă corelaţie pozitivă de intensitate moderată (cancerul de pancreas – B9). Cu toate acestea, numărul formelor de cancer care nu se corelează semnificativ cu consumul de ouă este de două ori mai mare (10) decât al celor care se corelează semnificativ (5). Situaţia se complică şi mai mult – cum se întâmplă mereu în realitate: aportul de ouă a produs în Studiul China o corelaţie negativă de intensitate redusă cu rata mortalităţii prin cancer de col uterin (vezi celula B14, cifrele îngroşate). Ciudat? Depinde doar de ipoteza cu care am pornit.

Să facem un pas mai departe. Dacă examinăm coloana „C”, referitoare la consumul de carne vom fi nevoiţi să facem constatări similare, ba chiar şi mai surprinzătoare vizavi de ipoteza lui Campbell. Este evident că nici consumul de carne nu se corelează semnificativ cu rata mortalităţii prin boli canceroase luate în ansamblu (C1). Mai putem constata că aportul de carne prezintă o corelaţie pozitivă moderată cu mortalitatea prin cancer nasofaringian (C3) şi asocieri pozitive reduse cu cancerul pulmonar (C12), cu cancerul de sân (C13) şi cu leucemiile la copii (C16). Pe de altă parte, observăm nu una ci trei corelaţii negative (de intensitate redusă) şi anume cu mortalitatea prin cancer de stomac (C5), cancer de vezică (C10) şi cancer de col uterin (C14). Având în vedere că avem doar patru corelaţii pozitive, un număr aproape egal de corelaţii negative şi nouă forme de cancer pentru care corelaţia este nesemnificativă statistic, balanţa riscului de cancer prin consum de carne nu pare deloc să se încline în direcţia indicată de Campbell ci, în cel mai bun caz, stă într-un echilibru aproximativ neutru. Pe măsurăm ce înaintăm în analiza de faţă, să nu uităm că obiectivul acesteia se limitează strict la examinarea solidităţii dovezilor pe care sunt clădite convingerile prezentate de C.T. Campbell în cartea „Studiul China”.

Următoarea coloană,  "D" conţine corelaţiile dintre ratele de mortalitate prin bolile canceroase şi aportul (alimentar) de colesterol. Referitor la acesta e suficient să notez că avem patru corelaţii pozitive dintre care una de intensitate moderată şi trei de intensitate redusă, două corelaţii negative, ca şi când colesterolul ar fi un factor protector (faţă de cancerul esofagian şi de col uterin) şi 10 corelaţii nesemnificative (celulele goale).

 

Aportul de proteine de origine animală/vegetală

Să aruncăm o privire rapidă şi la coloanele "H" (consumul de alimente de origine vegetală), "I" (consumul de alimente de origine animală), "J" (aportul de proteine vegetale) şi "K" (aportul de proteine animale). Pe de o parte, putem remarca o consecvenţă mai mare vizavi de ipoteza lui Campbell (vegetal = risc scăzut, animal = risc crescut), lucru care se poate observa din absenţa cifrelor îngroşate (care semnifică asocieri ce infirmă ipoteza). Pe de altă parte însă, dincolo de această relativă consecvenţă mai mare, ipoteza este mai slab susţinută deoarece numărul de corelaţii semnificative este şi mai mic decât cel observat în cazul articolelor din coloanele B-D, discutate mai sus.

 

Câteva surprize greu de digerat

După ce am verificat corelaţiile de mai sus, am fost curios, aşa, pentru comparaţie, să văd ce corelaţii a produs „Studiul China” în privinţa unor alimentare de provenienţă vegetală. Am presupus că voi găsi o confirmare, măcar în linii mari, a concluziilor conturate în ultimele decenii pe baza mai multor studii epidemiologice riguroase care arată că alimentele de origine vegetală constituie un factor protector pentru sănătatea omului în general dar şi în privinţa anumitor forme de cancer. Ei bine, am avut câteva surprize greu de înghiţit şi de digerat.

De exemplu, corelaţiile produse de „Studiul China” confirmă prea puţin buna faimă a leguminoaselor ca factor protector în unele tipuri de cancer (coloana G – o singură corelaţie negativă, dar şi aceea de intensitate redusă – G14). În ce priveşte grâul (coloana F), avem patru corelaţii care se conformează dar şi una contrară aşteptărilor. Cea mai mare provocare se află în coloana E: consumul de orez. Deşi un aliment de origine vegetală, o cereală, orezul prezintă nici mai mult, nici mai puţin de cinci corelaţii pozitive, care, dacă ar fi reale, ar sugera că orezul ar putea fi un factor de risc în cancerul nasofaringian (E3), colorectal (E6), hepatic (E8), în limfoame (E15) şi leucemii la adulţi (E17).

Ne-a mai rămas o coloană, „L”, în care sunt înşirate corelaţiile dintre procentul de acizi graşi saturaţi din alimentaţie şi ratele de mortalitate prin boli canceroase. Şase corelaţii negative dintre care două de intensitate moderată? Ar putea fi grăsimile saturate factori protectori în cancerul de gură (L2), de stomac (L5), colorectal (L6), de pancreas (L9), de vezică (L10) şi în limfoame (L15)? Şi ca şi când toate aceste corelaţii n-ar fi destul de ciudate, ni se opreşte privirea şi pe celula „L1”, din care reiese că de fapt, procentul de grăsimi saturate din alimentaţie ar putea fi un factor protector (semnificativ statistic) faţă de toate formele de cancere luate împreună. Este posibil aşa ceva?

 

Surprizele continuă

După avalanşa de nedumeriri, am simţit nevoia să lărgesc puţin cercul investigaţiei, pentru a mă asigura că nu am nimerit, într-un mod cu totul înâmplător, peste o suită de excepţii regretabile dar care poate nu erau de natură să afecteze imaginea de ansamblu, concluziile generale ale studiului.

În acest sens, am ţinut să verific corelaţiile dintre factorii alimentari prezentaţi mai sus pe de o parte şi trei rate de mortalitate nespecifice (deci, nu vă speriaţi, vor fi doar trei). Ce am descoperit, puteţi vedea în tabelul nr. 2, mai jos.

 

Tabelul nr. 2: Corelaţiile dintre ratele de mortalitate nespecifică şi unii factori alimentari [10]

tabel 2

(Pentru semnificaţia culorilor şi semnelor plus şi minus vezi explicaţiile de sub tabelul 1.)

 

Simplificând, tabelul sugerează (atât cât pot sugera nişte corelaţii de intensitate redusă) că produsele de origine animală sunt un factor protector (invers asociat cu ratele de mortalitate afişate) iar cele de origine vegetală fie sunt factori de risc (corelate pozitiv cu ratele de mortalitate afişate) fie, în cel mai fericit caz, prezintă corelaţii nesemnificative din punct de vedere statistic.

Cu cât am extins mai mult verificarea, cu atât descoperirile neaşteptate au fost mai numeroase (de exemplu: aportul total de grăsimi, procentul de calorii provenit din grăsimi, procentul de calorii provenit din proteine animale, aportul de colesterol, aportul de grăsimi saturate, toate au fost negativ corelate – ceea ce este sugestiv pentru factorii protectori – cu ratele de mortalitate prin atac vascular cerebral la adulţi cu vârsta între 35-69 de ani). Şi exemplele ar putea continua.

 

Nici un loc nu-i perfect

În acest punct, consider că ar fi util să mai scot la lumină încă o latură mai puţin popularizată a studiului China, un aspect esenţial care influenţează aplicabilitatea rezultatelor obţinute de cercetarea făcută în China la condiţiile din alte societăţi.

Autorul cărţii „Studiul China” îndreaptă în mod selectiv reflectorul asupra unor statistici din care majoritatea cititorilor vor deduce că americanii sau europenii sunt mai bolnavi şi trăiesc mai puţin decât chinezii. Campbell oferă cifre într-adevăr alarmante despre problemele majore de sănătate publică ale societăţii occidentale: obezitatea, bolile canceroase, bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială. Ceea ce m-a intrigat însă este faptul că autorul cărţii nu aminteşte nici un fel de cifre din care eu ca cititor să-mi pot da seama de două aspecte elementare: dacă chinezii trăiesc mai mult şi dacă trăiesc mai bine decât americanii sau europenii.

Lipsa unor indicatori cum ar fi speranţa de viaţă şi calitatea vieţii este o omisiune care ne privează de posibilitatea unei decizii informate. Aceste statistici sunt cu atât mai importante cu cât ne punem mai mult problema adoptării stilului de viaţă al chinezilor.

Anticipând puţin, nu ştiu câţi dintre dumneavoastră aţi fi tentaţi să împrumutaţi stilul de viaţă al locuitorilor unei ţări în care rata deceselor cauzate de cancerul de stomac este 15 ori mai mare decât în propria ţară, a celor cauzate de cancerul de esofag de până la 24 de ori mai mare sau a celor cauzate de cancerul de ficat, până la 30 de ori mai ridicată. (După vă veţi putea convinge singuri mai jos, aceste cifre reflectă realităţi din ţara în care ni s-a dat de înţeles că am putea descoperi secretele unei vieţi lipsite de boli cronice.) Dar să nu anticipez prea mult. Cert este că „importul” obiceiurilor chinezeşti se justifică doar dacă avem realmente ceva de primit de la ei, doar dacă modul lor de trai este cu adevărat în stare să adauge ani la viaţa noastră şi viaţă anilor noştri. La urma urmei, aceasta este chestiunea decisivă care ne spune dacă şi ce merită să învăţăm de la ei. Deci, pentru a putea aprecia în mod corect valoarea stilului de viaţă al chinezilor, trebuie să cunoaştem toate feţele stilului de viaţă al populaţiei din China rurală, nu doar cele care par să-i avantajeze. Omisiunea din carte este cu atât mai suspectă cu cât monografia conţine un potop de date din care profilul onest al sănătăţii chinezilor ar fi putut fi foarte exact conturat.

În tabelul nr. 3 am selectat câteva statistici, care consider că sunt în măsură să ofere o imagine necosmetizată asupra condiţiilor de „viaţă şi sănătate” din China condiţii pe care, după lectura „Studiului China” se presupune că ar trebui să ni le însuşim.

 

Tabel 3. Indicatori generali ai stării de sănătate [12]

tabel 3

 

O imagine imparţială cu privire la mortalitatea prin bolile canceroase în China rurală respectiv SUA, este sintetizată în următoarele trei figuri comparative. (Figuri elaborate pe baza datelor din monografie.)

 

figura 1

Figura 1. Rata mortalităţii prin boli canceroase, toate localizările, la adulţii de 35-69 ani din China şi SUA. [12]

 

figura 2

Figura 2. Rata mortalităţii prin boli canceroase, după localizare, la adulţii de 35-69 ani din China şi SUA. [12]

 

Figura 3. Rata mortalităţii prin boli canceroase, după localizare, la adulţii de 35-69 ani din China şi SUA. [12]

 

Pentru cei care preferă informaţiile formulate în cuvinte, s-ar putea spune, pe scurt, următoarele:

  • speranţa de viaţă era mai mare în SUA decât în China (şi este în continuare)
  • mortalitatea prin boli canceroase luate în totalitatea lor, era mai mare în China decât în SUA, în special la bărbaţi
  • mortalitatea prin cancer de stomac, esofag, ficat şi col uterin este mai ridicată în China decât în SUA (ratele din China fiind de până la 30 de ori mai mari)
  • mortalitatea prin cancer de plămân, sân, colon, rect, pancreas, laringe, vezică precum şi prin limfoame şi leucemii era mai mare în SUA decât în China (diferenţele erau mult mai mici, mergând maxim până la 5 ori mai mare)

 

Situaţia prezentată în cifre, mi-a adus aminte de un dialog de o simplitate sublimă dintre două personaje imaginate de Antoine de Saint Exupery. Cred că e cea mai potrivită concluzie pentru această secţiune a analizei:

„Vulpea se arătă foarte nedumerită:
- Pe planeta aceea sunt vânători?
- Nu.
- Interesant! Dar găini?
- Nici.
- Nimic nu e desăvârşit - suspină vulpea.”

 

Ce spun alte studii epidemiologice despre lapte şi bolile canceroase?

Revizuirea exhaustivă a studiilor epidemiologice care au investigat impactul consumului de lapte şi produse lactate asupra riscului de boli canceroase depăşeşte obiectivele pe care mi le-am propus în această analiză. Ceea ce mi-am propus a fost să verific din cele mai credibile surse de informaţii ştiinţifice, cât de întemeiată este afirmaţia despre caracterul cancerigen al laptelui şi produselor lactate.

Înainte de a prezenta informaţiile propriu-zise, trebuie să deschid o mică paranteză, pentru a corecta exagerările cu privire la unicitatea şi importanţa „Studiului China”, care e perceput de mulţi cititori din România ca fiind cel mai mare sau mai important studiu populaţional de nutriţie. De această impresie este responsabil subtitlul cărţii (“Cel mai complet studiu asupra nutriţiei realizat vreodată...”), caracterizarea făcută de NY Times („Grand Prix-ul studiilor epidemiologice”) şi, nu în ultimul rând, detaliile oferite cu largheţe de către autorul însuşi, despre numărul de subiecţi,  variabile şi corelaţii examinate. Pentru a putea cântări cu mai multă obiectivitate greutatea dovezilor din „Studiul China” cititorii ar trebui să ştie că acesta nu este nici pe departe singurul şi nici pe departe cel mai mare studiu epidemiologic privitor la nutriţie şi boli cronice.

Iată câteva cifre care vor pune lucrurile într-o perspectivă mai echilibrată:

Studiul China a fost efectuat pe un număr de 6.500 subiecţi. Vizavi de aceasta, e bine de ştiut câteva cifre. Cele trei studii epidemiologice efectuate pe populaţia de religie adventistă din SUA, începând din 1958 şi până în prezent, au cuprins 22.000, 34.000 şi respectiv 96.000 de subiecţi. The National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES - SUA), lansat în 1960 şi permanentizat din 1999, include anual un eşantion reprezentativ de cca. 5000 de persoane. Tot în SUA, monitorizarea cazurilor de cancer SEER (Surveillance, Epidemiology, and End Results) desfăşurată de Institutul Naţional al Cancerului din SUA a inclus în anul 2000 un număr de 79 de milioane de participanţi. Şi acest program are o desfăşurare continuă. În Europa, studiul EPIC (European Prospective Investigation into Cancer and Nutrition) include peste o jumătate de milion (500.000) de subiecţi din 10 ţări. În fine, dintr-o astfel de listă nu poate lipsi The Framingham Heart Study, probabil cel mai faimos studiu epidemiologic longitudinal, lansat în 1948 cu scopul cunoaşterii incidenţei şi factorilor de risc în bolile cardiovasculare şi care a urmărit un număr de cca. 5000 de subiecţi de-a lungul a peste 40 de ani. (Chiar şi Campbell îl numeşte o „bijuterie”, măcar că această apreciere nu surprinde decât dimensiunea calitativă a studiului.) Rostul acestei enumerări este de a arăta că există resurse imense de informaţii cu privire la alimentaţie şi cancer. Metoda ştiinţifică presupune, pe cât posibil, confruntarea oricărei teorii sau observaţii dintr-un studiu cu observaţiile şi concluziile furnizate de totalitatea celorlalte cercetări.

Calea cea mai scurtă spre răspunsul la întrebarea acestei secţiuni este de a consulta documentele care reflectă opinia specialiştilor şi poziţia instituţiilor cu autoritate incontestabilă în acest domeniu.

World Cancer Research Fund (WCRF - Fondul Mondial pentru Cercetarea Cancerului) şi American Institute for Cancer Research (AICR – Institutul American pentru Cercetarea Cancerului) sunt două organizaţii dedicate prevenirii cancerului prin promovarea alimentaţiei sănătoase, a activităţii fizice şi controlului greutăţii corporale. (Ca fapt divers, merită poate să amintesc că în paginile introductive ale cărţii „Studiul China” este reprodusă aprecierea preşedintei AICR, Marilyn Gentry, cu privire la activitatea lui T.C. Campbell: „Astăzi Institutul American pentru Studierea Cancerului susţine o dietă predominant vegetariană [sublinierea mea] pentru a reduce riscul de cancer datorită activităţii extraordinare pe care Dr. Campbell şi doar încă alţi câţiva vizionari au început-o cu douăzeci şi cinci de ani în urmă.”)

Cele două organizaţii au publicat în 2007 un raport voluminos şi amănunţit despre rolul alimentaţiei şi al activităţii fizice ca factori de risc sau de protecţie împotriva bolilor canceroase.[14] Experţii celor două organizaţii au adunat toate datele disponibile, le-au analizat şi au clasificat dovezile după calitate, în următoarele patru categorii:

I. Dovezi convingătoare.
II. Dovezi probabile.
III. Dovezi sugestive, limitate.
IV. Dovezi improbabile.

În ce priveşte laptele şi produsele lactate experţii celor două organizaţii au precizat următoarele [14]:

  • Efectul de creştere a riscului de cancer colorectal prin consumul de brânză – dovezile sunt considerate sugestive, limitate şi neconsecvente.
  • Efectul de creştere a riscului de cancer de prostată prin aportul ridicat de calciu  - dovezile sunt considerate probabile.
  • Efectul de creştere a riscului de cancer de prostată prin aportul ridicat de lapte şi produse lactate  - dovezile sunt considerate sugestive şi sunt limitate şi neconsecvente.
  • Efectul protector al laptelui faţă de cancerul de vezică – dovezile sunt considerate sugestive şi sunt limitate şi neconsecvente.
  • Efectul protector al laptelui împotriva cancerului colorectal – dovezile sunt considerate probabile şi au un nivel rezonabil de consecvenţă.

 

Studiul China – un nou mod de a face ştiinţă?

În încheiere, aş vrea să formulez o concluzie şi o idee la care să meditaţi.

Concluzia. Tabloul real al corelaţiilor găsite de studiul din China e departe de a susţine afirmaţia că  proteina din lapte, „cazeina, şi probabil toate proteinele animale, pot fi substanţele cu cel mai relevant efect cancerigen din cele pe care le consumăm” [15]. Din imensul pachet de corelaţii produse de studiul China, avem una singură care asociază consumul de lapte şi lactate cu un singur tip de cancer. Nici dovezile experimentale şi nici cele epidemiologice publicate de alţi autori nu consolidează această corelaţie solitară. Dacă ne-am permite să tragem concluzii în acest fel, probabil că nici o singură substanţă din lumea aceasta nu ar scăpa de eticheta de cancerigen.

De meditat. În cercetarea ştiinţifică reală se întâmplă extrem de rar ca datele să se alinieze într-o deplină consonanţă, într-un tipar previzibil, subordonat unei singure idei. Rezultatele nerelevante, nesemnificative şi nu mai puţin datele contradictorii sunt la ordinea zilei în ştiinţa „necosmetizată”. Acest lucru n-ar trebui să ne mire dată fiind complexitatea infinită a problemelor pe care oamenii de ştiinţă încearcă să le elucideze şi caracterul rudimentar al instrumentelor (tehnice dar şi conceptuale) folosite pentru a pătrunde necunoscutul. Spun aceste lucruri pentru a face înţeles faptul că credibilitatea studiilor epidemiologice efectuate în China nu suferă din cauza simplei apariţii a unor date atipice sau contradictorii. Totuşi, discordanţele multiple dintre datele publicate în  monografie şi conluziile simpliste enunţate în carte, sunt de natură să ridice serioase semne de întrebare atât cu privire la rigoarea cu care autorul cărţii a interpretat datele furnizate de propriile cercetări cât şi cu privire la obiectivitatea cu care le-a confruntat cu cercetările altor autori.

În cartea „Studiul China” Campbell îşi exprimă în termeni foarte hotărâţi dezacordul faţă de ceea ce el numeşte „reducţionism ştiinţific”.

“Atâta timp cât oamenii de ştiinţă studiază substanţe chimice minuţios izolate şi componente ale alimentelor, şi scot informaţia din context pentru a face presupuneri exhaustive cu privire la relaţiile dintre dieta complexă şi boală, urmarea nu va fi decât confuzia.” [16]

Trebuie să recunosc că în faţa unei abundenţe atât de mari de corelaţii neconvenabile cum am descoperit în monografie, împotrivirea autorului faţă de unele principii de bază ale cercetării ştiinţifice actuale nu este cu totul lipsită de sens. Ba chiar îmi pot imagina un scenariu. Când cercetătorul se confruntă cu o masă semnificativă de cifre incomode şi, în acelaşi timp, nu acceptă despărţirea de o ipoteză îndrăgită, singura cale care îi rămâne este soluţia dramatică a inventării unei noi paradigme. Personal găsesc însă că această critică a „reducţionismului ştiinţific” nu răspunde decât nevoii disperate a autorului de a găsi o justificare pentru selectivitatea cu care îşi alege dovezile pentru a-şi construi argumentaţia. În plus, postura în care se pune introducând această „lumină nouă” sub aspectul metodologiei cercetării ştiinţifice, este ingrată, pentru că toată construcţia lui ipotetică porneşte de la o suită de experimente care prin excelenţă sunt de factură reducţionistă (chiar ultrareducţionistă), având ca material de studiu o proteină izolată din lapte - cazeina.

În prefaţa monografiei proiectului China-Cornell-Oxford, Sir Richard Doll, profesor emerit la Universitatea Oxford şi cel mai de seamă epidemiolog al secolului XX, face următoarea remarcă:

„Desigur, nu totul este aur sclipitor din punct de vedere statistic şi în timp ce ochii odihniţi ai tinerilor epidemiologi ar putea fi inspiraţi de unele corelaţii geografice înalt semnificative pe care seniorii relativ mai blazaţi le-ar putea desconsidera ca nişte artefacte, trebuie să reamintim faptul că până şi corelaţiile geografice reale sunt dificil de interpretat cu certitudine...  Aceasta nu este o critică ci doar o readucere aminte a pericolului examinării superficiale şi a nevoii unei judecăţi ştiinţifice temeinice. Cu alte cuvinte, informaţiile furnizate aici, ca toate datele „ecologice”, trebuie interpretate în lumina altor cunoştinţe.” [17]

Păcat că în cazul lui T.C. Campbell, mirajul unei ipoteze frumoase, a făcut ca aceste sfaturi înţelepte să rămână nişte simple rânduri într-o prefaţă.

 

Autor: dr. Valentin Nădăşan
Data primei publicări: 24.06.2012.
Data ultimei actualizări: 19.06.2017.

 

Referinţe bibliografice

1. Chen J, Peto R, Pan W, Liu B, Campbell T.C. Geographic study of mortality, biochemistry, diet and lifestyle in rural China. University of Oxford, Clinical Trial Service Unit. 2003-2006. Online: http://www.ctsu.ox.ac.uk/research/research-archive/chinese-ecological-st.... Accesat la data de 19.06.2012
2. Campbell TC, Campbell TM. Studiul China. Casa de Editură Advent, Rm.Vâlcea 2007. Anexa B, p.379-380.
3. Chen J, Peto R, Pan W, Liu B, Campbell T.C. Geographic study of mortality, biochemistry, diet and lifestyle in rural China. Study description and methods – Introduction. University of Oxford, Clinical Trial Service Unit. 2003-2006. p. 1 Online:http://www.ctsu.ox.ac.uk/research/research-archive/chinese-ecological-st... la data de 19.06.2012
4.Chen J, Peto R, Pan W, Liu B, Campbell T.C. Geographic study of mortality, biochemistry, diet and lifestyle in rural China. Monograph summary, Online: http://www.ctsu.ox.ac.uk/research/research-archive/chinese-ecological-st... la data de 19.06.2012
5. Măruşteri M. Noţiuni fundamentale de biostatistică. Note de curs. University Press Tîrgu Mureş 2006. p.136-137
6. Doll R, Peto R. The causes of cancer:  quantitative estimates of avoidable risks of cancer in the United States today. JNCI. 1981;66:1191-308.
7. Campbell TC, Campbell TM. Studiul China. Casa de Editură Advent, Rm.Vâlcea 2007. p.43.
8. Mărginean C. Conferinţă video: Cancerul – fatalitate sau vină personală. Online: http://vimeo.com/42032332, Accesat la data de 10.06.2012.
9. Hill AB. The Environment and Disease: Association or Causation? Proceedings of the Royal Society of Medicine 1965;58:295-300.
10. Chen J, Peto R, Pan W, Liu B, Campbell T.C. Geographic study of mortality, biochemistry, diet and lifestyle in rural China. Diet Survey Intakes. University of Oxford, Clinical Trial Service Unit. 2003-2006. p. 490-493, 528-531, 536-539, 544-547, 552-553, 560-565, 592-593, 600-601. Online: http://www.ctsu.ox.ac.uk/research/research-archive/chinese-ecological-st.... Accesat la data de 19.06.2012.
11. Pearson’s r Correlation. Online: http://faculty.quinnipiac.edu/libarts/polsci/Statistics.html Accesat la data de 16.06.2012.
12. Chen J, Peto R, Pan W, Liu B, Campbell T.C. Geographic study of mortality, biochemistry, diet and lifestyle in rural China. Mortality rates. University of Oxford, Clinical Trial Service Unit. 2003-2006. p. 144. Online: http://www.ctsu.ox.ac.uk/research/research-archive/chinese-ecological-st.... Accesat la data de 19.06.2012.
13. Datele despre speranţa de viaţă au fost obţinute din baza de date Index Mundi. Online:
http://www.indexmundi.com/facts/united-states/life-expectancy-at-birth şi
http://www.indexmundi.com/facts/china/life-expectancy-at-birth Accesat la data de 19.06.2012.
14. WCRF, AICR. Second Expert Report Food, Nutrition, Physical Activity and the Prevention of Cancer: a Global Perspective. Online:http://www.wcrf.org/cancer_research/expert_report/index.php Accesat la data de 16.06.2012.
15. Campbell TC, Campbell TM. Studiul China. Casa de Editură Advent, Rm.Vâlcea 2007. p.110.
16. Campbell TC, Campbell TM. Studiul China. Casa de Editură Advent, Rm.Vâlcea 2007, p.309.
17. Doll R, Li L. Geographic study of mortality, biochemistry, diet and lifestyle in rural China - Foreword. University of Oxford, Clinical Trial Service Unit. 2003-2006. Online: http://www.ctsu.ox.ac.uk/research/research-archive/chinese-ecological-st... la data de 19.06.2012.