Osteoporoza

  • Posted on: 23 January 2016
  • By: admin

Dintre bolile care afectează oasele în ansamblul lor, osteoporoza este cea mai frecventă. Sunt afectate 10-18% dintre persoanele peste 65 ani. Osteoporoza afectează cu preponderenţă femeile (80%) şi mai rar bărbaţii (20%). Deşi specifică vârstei înaintate, osteoporoza poate fi întâlnită la orice vârstă.

În cazul femeilor la menopauză, probabilitatea pentru întreaga viaţă de a face o fractură la nivelul coloanei vertebrale, şoldulului, braţului şi antebraţului este de 40% sau chiar mai mult în ţările dezvoltate, apropiindu-se de cifrele corespunzătoare probabilităţii de boală cardio-vasculară şi depăşind cu mult cancerul de sân.

Statisticile oficiale estimează că în Europa, în anul 2000, s-au produs 620.000 fracturi noi de şold, 574.000 de antebraţ, 250.000 humerus proximal, 620.000 vertebrale clinice la femeile şi bărbaţii peste 50 de ani. Acestea reprezintă 34,8% din totalul fracturilor la nivel global. Numărul total anual de fracturi osteoporotice din Europa a fost estimat la 2,7 milioane iar costul direct a fost apreciat la 36 de miliarde de euro.

Ce este şi cum se manifestă?

Osteoporoza se caracterizează prin: reducerea masei osoase, deteriorarea structurii ţesutului osos, creşterea fragilităţii oaselor şi creşterea predispoziţiei la fracturi. Cu alte cuvinte, scheletul osos se rarefiază şi devine mai puţin rezistent la solicitările obişnuite.
De regulă, în stadiul timpuriu, nu se observă nici o manifestare anormală. Odată ce oasele au atins un anumit grad de fragilitate, pot să apară dureri de spate, scăderea în greutate, modificarea posturii, deformarea curburilor coloanei vertebrale. După un timp de evoluţie a bolii, pot să apară fracturi surprinzătoare, cu ocazia unor mişcări banale, a unor lovituri mici şi desigur la căderi. Fracturile afectează cel mai des vertebrele, coastele şi şoldurile.

Cum se poate detecta?

Există diverse procedee de măsurare a densităţii oaselor. În prezent, cea mai bună tehnică este absorbţiometria cu raze X (DEXA). Ea permite evaluarea rapidă a densităţii oaselor de la nivelul coloanei vertebrale, a şoldului şi a încheieturii mâinii. Examinarea DEXA este practicată în special la femei în menopauză sau înainte de începerea acesteia, dacă există factori de risc pentru osteoporoză.

Cauze şi factori de risc

Osul are o arhitectură cu adevărat uimitoare. Oasele sunt în continuă refacere. Părţile vechi se „demolează” şi în locul lor se reconstruiesc alte structuri noi existând un echilibru dinamic complex pe tot parcursul acestui proces de renovare. Osteoporoza se datorează dezechilibrului dintre procesul de formare şi de resorbţie a osului, tradus printr-o resorbţie prea rapidă, prin formarea prea lentă a ţesutului osos, fie prin amândouă.
Cauzele exacte ale procesului de rarefiere a oaselor nu sunt elucidate. Totuşi se cunosc o serie de factori care influenţează apariţia acestei boli. Se ştie de exemplu, că osteoporoza apare mai des la femei (masă osoasă mai redusă, resorbţie accelerată la menopauză), la persoanele în vârstă şi la rasa albă sau asiatică. Aceşti factori de risc ai osteoporozei sunt nemodificabili.
Factorii de risc potenţial modificabili. Dintre factorii de risc care contribuie la apariţia osteoporozei dar care, spre deosebire de primii, pot fi influenţaţi prin anumite schimbări în stilul de viaţă sau prin tratamente se numără: fumatul, abuzul de alcool, greutatea corporală redusă (risc mai mare la persoanele slabe, scunde), anumite dereglări hormonale cum ar fi amenoreea (absenţa anormală a ciclului menstrual) sau nivelul scăzut de estrogeni din perioada menopauzei; alimentaţia săracă în calciu şi vitamina D (pe termen lung), afecţiunile cronice ale stomacului şi intestinului care împiedică absorbţia normală a acestor nutrienţi, regimul alimentar hiperproteic, administrarea unor medicamente (glucocorticoizi, anticonvulsivanţi, diuretice etc.), sedentarismul, imobilizarea îndelungată la pat, starea de imponderabilitate.

Prevenirea osteoporozei

Prevenirea osteoporozei trebuie să înceapă cât mai timpuriu, înainte ca oasele să-şi încheie dezvoltarea. Ea se bazează în principiu pe asigurarea unui regim alimentar cu aport adecvat de calciu şi vitamina D, precum şi pe un stil de viaţă activ din punct de vedere fizic.

Aportul de calciu alimentar. Aportul adecvat de calciu înaintea vârstei de 30-35 de ani poate creşte masa osoasa maximă fiind astfel o măsură importantă de prevenire precoce a osteoporozei. Necesarul de calciu variază cu vârsta; el este mai mare la copii şi adolescenţi, la gravide şi la femeile care alăptează. Aportul trebuie mărit şi la vârstnici (absorbţia mai redusă, vitamina D insuficientă, etc) .

Surse de calciu. Cele mai cunoscute surse de calciu sunt produsele lactate degresate (lapte, iaurt, brânză). Ele au totuşi dezavantajul că pot să ducă la un exces de proteine, care antrenează o eliminare crescută a calciului prin urină. Dintre sursele vegetale de calciu se numără: zarzavaturile, legumele, fructele şi seminţele oleaginoase (ex. varza, ceapa verde, prazul, fasolea boabe, mazărea boabe, alunele, nucile, frăguţe, mure, caise uscate, smochine, fulgi de ovăz, pâinea integrală).
 

Vitamina D. Vitamina D are un rol important în absorbţia intestinală a calciului şi în reţinerea calciului în oase. Vitamina D se sintetizează în piele sub acţiunea razelor UV. Producţia de vitamină D este redusă la vârstnici, în timpul iernii şi la persoanele care stau mult timp în casă.

Exerciţiul fizic. Exerciţiile fizice eficiente în prevenirea osteoporozei sunt cele în care structurile osoase şi musculare sunt solicitate de forţa gravitaţională (activităţile desfăşurate în poziţie ortostatică), exerciţiile de forţă şi/sau exerciţiile cu contrarezistenţă. (Exemple: mersul pe jos, alergarea, urcatul scărilor, ridicarea greutăţilor, voleiul.)

Alte măsuri. Având în vedere că fumătoarele au nivel mai scăzut de estrogen şi menopauză precoce şi că fumatul poate interfera şi cu absorbţia calciului alimentar este de la sine înţeles că se impune renunţarea la fumat. Abuzul de alcool predispune la osteoporoză şi fracturi atât datorită alimentaţiei deficitare, cât şi predispoziţiei la căderi; soluţia ideală este abstinenţa. Numeroase medicamente pot favoriza eliminarea calciului din oase şi din organism. Toate substanţele medicamentoase care intervin în procesul de remaniere a oaselor trebuie administrate numai la indicaţia şi sub supravegherea medicului.

Tratamentul osteoporozei

Tratarea osteoporozei este o problemă complexă şi destul de controversată. Eficienţa tratamentelor practicate la ora actuală este încă limitată. Tratamentele de substituţie hormonală sunt însoţite de riscuri serioase. Elementele de bază ale tratamentului sunt: asigurarea necesarului, uneori sporit de calciu şi vitamina D, adoptarea unui regim corespunzător de activitate fizică şi atunci când este necesar, tratamentul medicamentos.

Suplimentele de calciu. Studiile arată că sunt eficiente dar numai la persoanele cu aport alimentar scăzut respectiv la femeile care sunt sub tratament cu hormoni estrogeni.

Regimul de activitate fizică. Exerciţiul este necesar pentru persoanele cu osteoporoză. Pentru evitarea fracturilor se impune evitarea mişcărilor bruşte, se contraindică eforturile de intensitate foarte mare şi flexia coloanei vertebrale.

Tratamentul hormonal şi medicamentos. Hormonii estrogeni sunt indicaţi numai la femeile cu risc înalt de osteoporoză (ex. ovarectomie înainte de 50 ani, sau cu factori de risc multiplii). Aceştia pot să frâneze demineralizarea, iar în anumite situaţii pot creşte densitatea osului scăzând riscul de fracturi. Nu trebuie însă neglijat că administrarea lor creşte riscul de cancer uterin. Preparatele combinate, pe bază de estrogen şi progesteron par să prezinte un risc mai scăzut. Se mai recurge cu prudenţă, de la caz la caz, la tratamenul cu calcitonină, parathormon, difosfonaţi, fluor etc.

La alegerea tratamentului medicamentos, specialistul va avea în vedere o serie de factori cum ar fi: sexul pacientului (unele medicamente sunt aprobate doar pentru femei, altele pentru ambele sexe), vârsta (unele medicamente sunt mai indicate la femeile mai tinere, altele la cele mai în vârstă), dacă pacienta este la menopauză (cu unele excepţii, medicamentele pentru osteoporoză nu sunt recomandate), severitatea osteoporozei (în osteoporoza severă pot fi indicate alte medicamente decât în cazul unei osteoporoze mai uşoare), existenţa altor boli concomitente etc.

Căderile accidentale şi prevenirea lor

La persoanele peste 65 ani, căderile sunt prima cauză de mortalitate prin leziuni accidentale. Cea mai sumbră dintre complicaţii pare să fie căderea cu fractură de şold, urmată deseori de imobilizare prelungită şi intervenţii chirurgicale ortopodice de anvergură. Persoanele cu fracturi de şold prezintă un risc de a deceda în următorul an cu 5-20% mai mare decât restul populaţiei de aceaşi vârstă.
 

Pentru deplasări în exterior, folosiţi baston, pantofi cu talpă antiderapantă, evitaţi trotuarele îngheţate. În instituţii publice, acordaţi atenţie mărită la pardoselile lustruite şi/sau umede.

Pentru prevenirea căderilor accidentale în interiorul locuinţei, respectaţi următoarele reguli: nu lăsaţi lucrurile la întâmplare, mai ales pe pardoseală, căi de acces; menţineţi pardoselile netede, dar nu alunecoase; purtaţi încălţăminte fără toc; nu umblaţi în ciorapi, papuci (şlapi); înlocuiţi preşurile sau covoraşele alunecoase, sau fixaţile de pardoseală; scările să fie bine iluminate, balustradă pe ambele părţi; vana sau duşul, să fie prevăzut cu covoraş antiderapant iar toaleta, vana, duşul să aibă suporţi pentru prindere; ţineţi la îndemână lângă pat, o lanternă; pentru a ajunge în locuri greu accesibile (pe dulap, rafturile de sus din cămară) folosiţi scări speciale stabile; folosiţi un telefon fără fir, păstrat la îndemână.

Autor: dr. Valentin Nădăşan
Ultima actualizare: 28.12.2010.