Ajungi la UPU cu durere de burtă, după câteva întrebări, auzi că medicul suspectează apendicita. De aici încolo totul pare să se miște foarte repede și nu e clar ce anume „arată” că trebuie operat apendicele. În rândurile de mai jos explic, pas cu pas, cum se pune diagnosticul în spital și ce îți poate cere medicul.

Ce se întâmplă din momentul în care ajungi la spital

În practică, traseul începe de la camera de gardă sau UPU. La triaj, asistenta te întreabă unde doare, de cât timp, dacă ai febră, greață sau ai vărsat. Pe baza acestor prime informații ți se dă o prioritate de consult.

La consult, medicul te va ruga să povestești clar cum a început durerea: brusc sau treptat, la mijlocul burții sau direct în dreapta jos, dacă s-a mutat, dacă s-a intensificat când ai mers sau ai tușit. Toate aceste detalii contează.

Apoi urmează examenul clinic. Medicul îți palpează ușor abdomenul, apasă în anumite zone și urmărește exact unde și cum doare. De multe, te roagă să ridici piciorul drept, să tușești sau să mergi câțiva pași pentru a vedea cum se modifică durerea.

Un element care sperie pacienții este când medicul apasă și lasă brusc mâna, iar durerea se accentuează. Pentru tine este doar foarte neplăcut, pentru medic e un semn că peritoneul (foița care căptușește interiorul abdomenului) este iritat.

În același timp, se verifică pulsul, tensiunea, temperatura și respirația. Un puls accelerat, febra și tensiunea mai mică pot sugera o infecție importantă sau o complicație, iar medicul decide cât de rapid trebuie continuată investigația.

Cum își dă seama medicul dacă poate fi apendicita

Apendicele este un mic „buzunar” atașat de intestinul gros, în partea dreaptă jos a abdomenului. Când se inflamează, apare o durere care, la mulți pacienți, începe vag în jurul buricului și apoi „coboară” în dreapta.

Medicul pune cap la cap mai multe informații: modul de debut al durerii, localizarea ei, existența febrei, faptul că nu mai ai poftă de mâncare, apariția grețurilor sau a vărsăturilor. De multe, imaginea este destul de clară încă din acest stadiu.

Totuși, nu orice durere în dreapta jos înseamnă apendice inflamat. La femei, de exemplu, trebuie luate în calcul și probleme ginecologice (chist ovarian, sarcină extrauterină), iar la copii este frecventă confuzia cu o viroză digestivă cu diaree și vărsături.

La vârstnici sau la persoanele cu multe alte boli, tabloul poate fi atipic: durerea nu este foarte intensă, febra poate lipsi, dar starea generală e modificată. De aceea, medicul chirurg este chemat adesea să reevalueze cazul chiar dacă primele semne nu sunt spectaculoase.

În rezumat, diagnosticul nu se pune după un singur „test minune”, ci după combinația dintre discuție, consult și investigații. Abia după aceste etape medicul se poate pronunța dacă suspiciunea rămâne mare sau nu.

Analizele de sânge și de urină folosite în diagnostic

După consult, aproape întotdeauna ți se vor recolta analize de sânge. Cel mai important este hemoleucograma, care arată numărul de globule albe. Când există o inflamație sau o infecție în corp, aceste celule de apărare cresc frecvent peste valorile considerate normale.

Se mai poate determina și un marker al inflamației, de tip CRP sau VSH. Cifrele crescute nu înseamnă automat că apendicele este de vină, ci doar că undeva există un proces inflamator, iar medicul trebuie să vadă unde.

Se fac și analize uzuale, cum ar fi uree, creatinină, transaminaze, glicemie, pentru a evalua starea generală și pentru a vedea dacă organismul suportă o eventuală intervenție chirurgicală sau anestezie.

De obicei se recoltează și un sumar de urină. Motivul este simplu: o infecție urinară sau un calcul (piatră) pe ureter poate da o durere foarte asemănătoare, în partea dreaptă jos, iar medicul trebuie să diferențieze între aceste situații.

Este bine de știut că uneori analizele nu sunt spectaculos modificate, mai ales la debut. De aceea, analizele nu înlocuiesc consultul clinic. Un chirurg cu experiență se uită la întregul tablou, nu doar la o cifră de pe buletin.

Ecografia, CT-ul și alte investigații imagistice

Următorul pas, atunci când este disponibil, este ecografia abdominală. Este o metodă neiradiantă, rapidă, care poate arăta dacă apendicele este mărit, îngroșat sau înconjurat de lichid, sau dacă există altă cauză a durerii, cum ar fi un chist ovarian sau o colecistită.

La persoanele slabe și la copii, ecografia este de multe ori foarte utilă. La pacienții cu obezitate sau cu mult gaz în intestine, imaginea poate fi mai greu de interpretat, iar medicul se bazează mai mult pe restul datelor.

În cazurile neclare, se poate recomanda tomografie computerizată (CT) de abdomen. CT-ul oferă detalii foarte bune despre apendice și alte organe, dar implică iradiere, astfel că se evită la copii și la femei tinere, dacă există alte variante.

Uneori se ia în calcul și rezonanța magnetică (RMN), în special la gravide, pentru a evita radiațiile. Nu toate spitalele au disponibilă această investigație de urgență, așa că decizia depinde și de resursele locului unde ajungi.

Chiar și cu toate aceste metode, se întâmplă să rămână cazuri la limită, în care tabloul nu este clar. În astfel de situații, chirurgul poate recomanda laparoscopie diagnostică, adică o explorare prin incizii mici, care permite atât confirmarea diagnosticului, cât și îndepărtarea apendicelui dacă este afectat.

Când se ia decizia de operație și de ce uneori pare totul foarte rapid

Când medicul spune că există suspiciune mare de inflamație a apendicelui, traseul către sala de operație poate părea brusc. De fapt, decizia se bazează pe un cumul de informații din consult, analize și imagistică, plus experiența chirurgului.

Un element important este riscul de perforație. Apendicele inflamat se poate „sparge”, iar conținutul infectat ajunge în abdomen, ducând la peritonită, o complicație gravă. Tocmai de aceea, medicii preferă să intervină mai devreme, cât timp situația este controlabilă.

Există și cazuri în care, odată ajuns în sala de operație, chirurgul constată că apendicele nu este atât de afectat cum părea, sau că problema era alta. Pentru pacient, asta poate fi frustrant, dar, medical, abordarea prudentială este frecvent preferată în fața riscului de a lăsa să evolueze o inflamație severă.

Înainte de intervenție ți se explică, pe cât permite contextul de urgență, ce urmează: tipul de anestezie, durata aproximativă a operației, riscurile generale și perioada de spitalizare estimată. Dacă ești foarte speriat, spune asta medicului; de multe, câteva minute de explicații fac situația mult mai suportabilă.

Un lucru pe care pacienții îl observă este că li se interzice să mai mănânce sau să bea. Motivul are legătură cu anestezia generală: stomacul trebuie să fie gol pentru a reduce riscul de aspirație și alte complicații în timpul operației.

Când trebuie să mergi la urgență dacă suspectezi o apendicita

Mulți pacienți regretă că au așteptat acasă „să treacă”. Semnele de mai jos ar trebui să te trimită mai repede la medic sau la UPU:

  • durere de burtă care începe difuz și apoi se concentrează în dreapta jos
  • durere care se accentuează la mers, tuse sau la atingerea burții
  • greață, vărsături, lipsa poftei de mâncare
  • febră sau frisoane, chiar dacă nu sunt foarte mari
  • abdomen „tare” la palpare sau imposibilitatea de a sta drept din cauza durerii

La copii, tabloul poate fi și mai greu de citit: se plâng vag că îi doare burtica, refuză mâncarea, sunt apatici, dimpotrivă, foarte agitați. Părinții tind să creadă că este doar o viroză, mai ales dacă există și puțină febră, dar medicul trebuie să vadă copilul dacă durerea persistă.

Dacă apar durere puternică, abdomen umflat, febră mare, frisoane și stare de leșin sau confuzie, este vorba despre semne de urgență majoră. În astfel de situații se sună la 112 sau se merge imediat la spital, fără a mai aștepta o programare.

Întrebări frecvente

Se poate pune diagnosticul de apendicita doar cu ecografie?

De cele mai multe ori nu este suficientă doar ecografia. Medicul combină imaginea de la ecograf cu examenul clinic și analizele de sânge. Uneori ecografia iese „neconcludentă”, dar celelalte date susțin diagnosticul.

Poate fi apendicita dacă nu am febră deloc?

Da, există forme fără febră, mai ales la început sau la persoanele foarte tinere ori foarte vârstnice. Absența febrei nu exclude complet inflamația apendicelui, motiv pentru care consultul medical rămâne necesar când durerea persistă.

Cât durează, în general, toate investigațiile în spital?

Depinde de încărcarea serviciului de urgență și de numărul de analize imagistice necesare. În multe situații, evaluarea clinică, analizele și ecografia se pot încadra în câteva ore, dar la cazuri complicate monitorizarea poate dura mai mult.

Când ai o durere de burtă și auzi cuvântul „apendice”, frica se amestecă rapid cu multe întrebări. De multe, înțelegerea pașilor din spital și a motivului pentru care medicii se grăbesc, dimpotrivă, mai așteaptă câteva ore, face toată experiența un pic mai suportabilă.

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru dureri abdominale persistente sau intense, adresează-te de urgență medicului de familie, serviciului UPU sau unui medic chirurg.