Când inima nu primește suficient sânge, corpul o spune – uneori printr-o durere în piept care apare la efort, alteori printr-o oboseală inexplicabilă sau un episod care trece repede și pare neimportant. Cardiopatia ischemică este una dintre cele mai frecvente cauze de consultații cardiologice în România și poate evolua discret ani de zile înainte să fie diagnosticată. Iată ce înseamnă concret, cum se recunoaște și ce face medicul după ce pune diagnosticul.

Ce se întâmplă de fapt în inimă

Inima are nevoie de oxigen ca orice alt mușchi din corp. Îl primește prin arterele coronare, care o înconjoară ca o rețea de irigare. Când aceste artere se îngustează – cel mai adesea din cauza depunerilor de grăsime și calciu pe pereții lor, un proces numit ateroscleroză – sângele ajunge mai greu, în cazuri grave, deloc.

Cardiopatia ischemică apare tocmai din această lipsă de irigare. Nu e o boală care se instalează brusc, ci rezultatul unor ani de modificări la nivelul vaselor. Factorii care grăbesc procesul sunt bine cunoscuți: fumatul, tensiunea arterială crescută, colesterolul ridicat, diabetul, sedentarismul și kilogramele în plus. Vârsta și istoricul familial contează și ele, dar asupra lor nu poți acționa.

Cum se manifestă și ce semne nu trebuie ignorate

Forma cea mai frecventă este angina pectorală – o durere sau presiune în centrul pieptului care apare la efort fizic sau stres emoțional și trece în câteva minute de repaus. Mulți o descriu ca pe o greutate pe piept, un disconfort care poate iradia spre brațul stâng, umăr, gât sau maxilar. Unii pacienți ajung la cardiolog abia după luni în care au pus simptomul pe seama oboselii sau a refluxului gastric.

Există și o formă silențioasă, fără durere, mai frecventă la persoanele cu diabet. În aceste cazuri, oboseala la efort mic, respirația scurtă sau amețelile pot fi singurele semne.

Cel mai grav scenariu este infarctul miocardic acut, când o arteră coronară se blochează complet. Durerea devine intensă, nu trece la repaus, poate fi însoțită de transpirații reci, greață sau senzație de leșin. Acesta este momentul în care se sună la 112 fără să se aștepte.

Cum ajunge medicul la diagnostic

Traseul obișnuit în România începe la medicul de familie, care poate elibera bilet de trimitere la cardiolog. Specialistul evaluează simptomele, istoricul medical și factorii de risc, apoi decide ce investigații sunt necesare.

Electrocardiograma (EKG) este primul pas și arată modificări electrice ale inimii. Testul de efort – mersul pe bandă sau pedalatul pe bicicletă ergometrică sub monitorizare – provoacă inima controlat și poate scoate la iveală probleme care nu apar în repaus. Ecografia cardiacă (ecocardiografia) arată cum pompează inima și dacă există zone afectate.

Când suspiciunea e mai mare, medicul poate recomanda coronarografie – o investigație în care un cateter subțire este introdus printr-o arteră de la nivelul pumnului sau inghinal și ajunge până la arterele coronare, unde se injectează substanță de contrast pentru a vedea exact unde și cât sunt îngustări. Coronarografia se face în spital, în secțiile de cardiologie intervențională din centrele mari.

Ce opțiuni de tratament există

Tratamentul depinde de severitatea bolii și de starea generală a pacientului, dar are întotdeauna două direcții: medicamentele, acolo unde e necesar, o intervenție.

Medicamentele prescrise de cardiolog urmăresc mai multe obiective în același timp: reduc presiunea pe inimă, previn formarea cheagurilor, controlează tensiunea și colesterolul, ameliorează simptomele. Clasele folosite frecvent includ betablocante, antiagregante plachetare, statine și nitrați, dar schema exactă o stabilește medicul pentru fiecare pacient în parte.

Când îngustarea arterelor e semnificativă, medicul poate recomanda angioplastie coronariană – o procedură prin care se dilată artera blocată cu un balonaș, de regulă, se montează un stent (un mic dispozitiv metalic care menține vasul deschis). Aceasta se face tot prin cateterism, fără deschiderea toracelui. În cazurile complexe, cu mai multe artere afectate, se poate ajunge la bypass coronarian – o intervenție chirurgicală prin care se creează noi căi de irigare a inimii, ocolind zonele blocate.

Alături de tratamentul medical sau intervențional, modificările din stilul de viață nu sunt opționale. Renunțarea la fumat, alimentația echilibrată, mișcarea regulată adaptată la capacitatea fiecăruia și controlul tensiunii și al glicemiei fac parte din tratament, nu din categoria sfaturilor de bun simț ignorate.

Întrebări frecvente

Am nevoie de bilet de trimitere pentru a merge la cardiolog?

Da, pentru consultul decontat prin CNAS ai nevoie de bilet de trimitere de la medicul de familie. Poți merge și fără bilet la o clinică privată, dar consultul va fi plătit integral.

Stentul se montează pentru toată viața?

Da, stentul rămâne permanent în arteră. După montare, medicul va prescrie un tratament antiagregant pentru o perioadă stabilită, pentru a preveni formarea cheagurilor în zona respectivă.

Cardiopatia ischemică poate apărea și la persoane tinere?

Da, mai ales la fumători, la cei cu diabet sau cu hipercolesterolemie familială. Vârsta medie la diagnostic a scăzut în ultimii ani, iar cardiologii văd tot mai frecvent pacienți sub 50 de ani.

Cardiopatia ischemică nu e o sentință, dar nici o problemă de ignorat. Cu diagnostic precoce și tratament urmat consecvent, mulți pacienți duc o viață activă ani buni după ce află că au această afecțiune. Cheia e să nu aștepți ca simptomele să devină imposibil de ignorat.

Surse: Societatea Europeană de Cardiologie (ghiduri de management al bolii coronariene cronice), Ministerul Sănătății din România, Organizația Mondială a Sănătății.

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical. Dacă ai simptome care te îngrijorează sau factori de risc cardiovascular, discută cu medicul de familie sau cu un medic cardiolog.