Ai observat că unul dintre testicule pare mai mare, dar nu te doare și nu ai avut lovituri recente? Sau medicul de familie ți-a scris pe bilet „suspiciune de hidrocel” și nu știi ce înseamnă. Îți explic pe înțelesul tău ce poate ascunde această umflare nedureroasă a scrotului și când devine motiv de mers la medic.

Ce înseamnă, de fapt, hidrocelul, pe înțelesul tuturor

Umflarea nedureroasă a scrotului sperie de obicei prin gândul la cancer, chiar dacă, în realitate, de multe ori cauza este mai puțin gravă. Una dintre aceste cauze este o colecție de lichid în jurul testiculului, care face ca bursa să pară plină, „greoaie”.

Medicii numesc această colecție de lichid hidrocel. Lichidul se strânge într-un fel de „săculeț” care înconjoară testiculul. Din exterior, se vede doar o mărire a scrotului, uneori ca un balon moale, care se poate întinde în timp.

Afecțiunea poate apărea atât la bebeluși și copii, cât și la bărbați adulți. De regulă, apare doar pe o parte, dar la unii pacienți poate interesa ambele testicule. Nu este, în sine, o boală malignă, dar trebuie evaluată, pentru că uneori ascunde altă problemă mai serioasă.

De ce apare și cum se manifestă la copii și la adulți

La bebeluși și copii mici

În perioada de sarcină, testiculele coboară din abdomen în scrot printr-un canal mic. La majoritatea băieților, acest canal se închide înainte de naștere. La unii însă, rămâne puțin deschis, iar lichid din abdomen poate coborî în scrot, unde se acumulează.

Așa apare umflarea tipică la sugar: bursa este mai mare, mai lucioasă, dar copilul nu pare deranjat, nu plânge când este atinsă zona și își continuă normal activitatea. Mulți părinți observă umflarea mai ales seara sau când copilul stă mult în picioare, pentru că lichidul „se adună”.

În primii 1-2 ani de viață, acest tip de umflare se poate retrage de la sine, pe măsură ce canalul se închide complet. De aceea, pediatrul sau chirurgul pediatru recomandă, de multe, doar urmărire, nu intervenție imediată, dacă nu apar alte probleme.

La bărbații adulți

La adulți, cauza este de obicei alta. Lichidul se poate acumula după o inflamație a testiculului sau a anexelor lui (orhită, epididimită), după un traumatism la nivelul scrotului, după intervenții chirurgicale în zonă sau în contextul unor tulburări de circulație limfatică.

Uneori, umflarea apare lent, în luni sau ani, fără o cauză clară pentru pacient. Senzația descrisă frecvent este de greutate în scrot, mai ales la sfârșitul zilei, disconfort la mers mai repede sau la stat mult pe scaun, dificultăți la purtat anumite tipuri de lenjerie sau pantaloni strâmți.

Important de știut: o umflare cu lichid poate coexista cu alte probleme testiculare. De exemplu, anumite tumori pot fi „acoperite” de lichid, motiv pentru care consultul și ecografia sunt atât de importante, chiar dacă nu există durere.

Cum se pune diagnosticul și ce analize poate recomanda medicul

În practică, mulți bărbați ajung la medic abia după luni de zile de „poate trece” sau după o glumă la vestiar. Primul pas este, aproape întotdeauna, medicul de familie, care te poate trimite la urolog, în cazul copiilor, la chirurg pediatru.

La consult, medicul va examina scrotul: cum arată pielea, dacă există roșeață, dacă umflarea este moale sau mai dură, dacă testiculul se palpează normal prin lichid. Uneori, folosește o lanternă pentru a verifica dacă umflarea se luminează, semn că este vorba de lichid.

Investigația cheie este ecografia testiculară. Cu ajutorul ei se vede clar cantitatea de lichid, cum arată testiculele și dacă există alte modificări (chisturi, varicocel, tumoră, hernie inghinală). Nu doare și durează puțin, dar îți poate lămuri foarte multe griji.

În anumite situații, medicul poate recomanda și analize de sânge sau de urină, mai ales dacă suspectează o infecție sau o inflamație asociată. La pacienți mai în vârstă sau cu istoric oncologic, se pot adăuga și markeri tumorali, pentru siguranță.

Cum se tratează, de regulă, și ce poți face tu

Abordarea depinde mult de vârstă, mărimea umflăturii și de eventualele simptome asociate. Nu există un unguent sau un medicament-minune care să „topească” lichidul. Tratamentul real înseamnă, de obicei, o mică intervenție chirurgicală.

La copiii mici, dacă bursa nu este foarte mare și nu există hernie asociată, medicul poate recomanda doar urmărire periodică. Părinții sunt învățați să observe dacă umflarea crește, dacă devine dură sau dacă apare disconfort la copil. Intervenția se ia în calcul dacă problema persistă după o anumită vârstă sau se agravează.

La adulți, tratamentul curativ este, de cele mai multe, operația de îndepărtare sau „rearanjare” a sacului cu lichid. Intervenția se face, în general, cu spitalizare scurtă și anestezie stabilită de echipa medicală. Recuperarea implică câteva zile de repaus relativ, susținerea scrotului și controale ulterioare.

Există și varianta de puncționare a lichidului cu un ac, eventual cu injectarea unei substanțe care să lipească pereții sacului. Această metodă are însă risc mai mare de reapariție și nu este potrivită pentru toți pacienții, decizia fiind mereu a urologului.

Acasă, ce poți face ține mai mult de confort, nu de vindecare: lenjerie intimă care susține bine scrotul, evitarea eforturilor foarte mari dacă disconfortul crește, discuție cu medicul pentru un analgezic ușor, dacă ai durere. Nu aplica creme, geluri „pentru vene” sau leacuri băbești pe scrot fără recomandare medicală.

Când trebuie mers rapid la medic

Orice umflare nou apărută la nivelul scrotului merită un consult, chiar dacă nu doare. Nu trebuie făcută o ecografie în fiecare lună, dar o evaluare medicală inițială îți poate elimina griji mari și poate depista la timp probleme ascunse.

Sunt însă câteva situații în care nu mai aștepți programare peste două săptămâni, ci mergi de urgență la camera de gardă sau suni la 112:

  • apariția bruscă a unei dureri intense în testicul sau scrot
  • umflarea însoțită de roșeață accentuată și piele fierbinte la atingere
  • febră, frisoane sau stare generală foarte proastă
  • traumatism puternic la nivelul scrotului, urmat de durere și umflare accentuată
  • senzația că testiculul „s-a răsucit” sau și-a schimbat poziția brusc

La copii, pragul de alertă este și mai jos. Dacă bursa copilului pare dintr-odată mult mai mare, roșie sau dureroasă, dacă cel mic plânge la atingerea zonei sau refuză să meargă, nu aștepta să „vezi cum evoluează”. Mergi direct la un serviciu de urgență pediatrică sau la chirurgie pediatrică.

În restul situațiilor, programarea la urolog se poate face prin bilet de trimitere de la medicul de familie, în sistemul de stat, sau direct, în privat. Întreabă clar dacă este disponibilă ecografia în același loc, ca să nu pierzi timp cu drumuri separate.

Întrebări frecvente

Se poate resorbi singur la copii sau e nevoie mereu de operație?

La sugari și copiii mici, lichidul din jurul testiculului se poate resorbi spontan în primii 1-2 ani de viață. Medicul recomandă intervenție dacă problema persistă, se agravează sau există și hernie inghinală.

Operația pentru această problemă este periculoasă?

Intervenția este, în general, considerată o operație mică, cu risc relativ scăzut la un pacient altfel sănătos. Totuși, ca orice procedură chirurgicală, poate avea complicații, care sunt discutate în detaliu cu chirurgul și medicul anestezist.

Poate această colecție de lichid să se transforme în cancer?

Lichidul în sine nu devine cancer. Îngrijorarea medicilor este că, uneori, o tumoare deja existentă poate fi ascunsă de lichid. De aceea, ecografia și consultul urologic nu trebuie amânate.

Mulți bărbați amână ani la rând un consult pe care îl pot rezolva în jumătate de oră, din jenă sau din frică de ce ar putea afla. Un control la timp, cu un urolog obișnuit să vadă astfel de probleme zilnic, îți poate oferi liniște, când e nevoie, un plan clar de tratament.

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru orice umflare la nivelul scrotului sau simptome îngrijorătoare, discută cu medicul de familie sau cu un medic urolog.