Dacă urci un etaj și rămâi fără suflu, dacă gleznele ți se umflă spre seară sau dacă noaptea nu poți sta întins fără să te simți sufocat, s-ar putea ca inima să nu mai pompeze sângele cum ar trebui. Insuficiența cardiacă nu înseamnă că inima se oprește, ci că lucrează din ce în ce mai greu pentru a face față cerințelor organismului. Iată cum o recunoști și ce opțiuni de tratament există.
Ce se întâmplă, de fapt, în insuficiența cardiacă
Inima are rolul de a pompa sângele oxigenat spre toate organele. Când mușchiul cardiac slăbește sau devine rigid, acest mecanism se dereglează. Sângele se acumulează în vasele de sânge, lichidul pătrunde în țesuturi și plămâni, iar organele nu mai primesc suficient oxigen. Asta explică de ce apare oboseala extremă, de ce respirația devine dificilă și de ce picioarele sau abdomenul se umflă.
Insuficiența cardiacă poate afecta partea stângă a inimii, cea dreaptă sau ambele, iar consecințele diferă în funcție de localizare. Când e afectată partea stângă, problemele respiratorii sunt mai pronunțate. Când cedează partea dreaptă, umflăturile la membre și abdomen sunt mai evidente. În practică, cele două forme coexistă adesea.
Cauzele sunt variate. Hipertensiunea arterială netratată ani de zile, infarctul miocardic în antecedente, cardiomiopatia (o boală a mușchiului inimii), valvulopatiile (afecțiuni ale valvelor cardiace), dar și diabetul zaharat sau obezitatea pun presiune pe inimă și o slăbesc treptat. Nu apare brusc, în majoritatea cazurilor, ci se instalează în ani, uneori fără simptome clare la început.
Semnele pe care mulți le pun pe seama oboselii sau a vârstei
Problema cu insuficiența cardiacă este că simptomele ei se confundă ușor cu altceva. Oboseala la efort mic, respirația scurtă când urci scări sau când te grăbești, senzația că nu poți trage aer în piept când te culci – toate acestea sunt puse, de multe, pe seama sedentarismului, a kilogramelor în plus sau a vârstei.
Umflarea gleznelor și a picioarelor spre sfârșitul zilei, creșterea în greutate de câteva kilograme în câteva zile (din cauza retenției de lichide), tusea uscată persistentă sau senzația de balonare sunt alte semne care trebuie luate în serios. La unii pacienți apare și nevoia de a dormi cu mai multe perne ridicate, pentru că poziția orizontală agravează dificultatea respiratorie.
Există câteva situații în care trebuie să mergi urgent la medic sau la camera de gardă:
- dificultate severă de respirație, inclusiv în repaus
- durere sau presiune în piept
- umflare bruscă și accentuată a picioarelor sau abdomenului
- confuzie sau leșin
Cum se pune diagnosticul și ce analize sunt necesare
Medicul cardiolog pune diagnosticul pe baza mai multor elemente. Ecografia cardiacă (ecocardiografia) este investigația de bază: arată cât de bine pompează inima, dacă pereții sunt îngroșați sau dilatați și dacă valvele funcționează corect. Un parametru urmărit frecvent este fracția de ejecție – adică procentul din sângele din ventricul care e pompat la fiecare bătaie. O valoare sub 40% indică, de regulă, o insuficiență cu funcție sistolică redusă.
Analizele de sânge completează imaginea. BNP sau NT-proBNP sunt markeri cardiaci care cresc când inima e suprasolicitată și ajută la confirmarea diagnosticului. Electrocardiograma, radiografia toracică și uneori un test de efort sau un Holter EKG sunt recomandate în funcție de situație.
În România, traseul obișnuit începe la medicul de familie, care poate solicita analizele inițiale și emite bilet de trimitere la cardiolog. Ecocardiografia se decontează prin CNAS cu bilet de trimitere, deși timpii de așteptare variază mult între județe.
Tratamentul: ce funcționează și cum arată viața cu această afecțiune
Insuficiența cardiacă nu se vindecă în sensul clasic al cuvântului, dar se controlează. Tratamentul medicamentos modern a avansat considerabil în ultimii ani. Medicul cardiolog poate recomanda mai multe clase de medicamente care reduc suprasolicitarea inimii, scad retenția de lichide și încetinesc progresia bolii. Printre acestea se numără inhibitorii de enzimă de conversie sau sartanii, betablocantele, diureticele, mai recent, inhibitorii SGLT2 – o clasă apărută inițial pentru diabet, dar cu beneficii dovedite și în insuficiența cardiacă.
Pe lângă medicație, stilul de viață contează real. Limitarea sării în alimentație reduce retenția de lichide. Monitorizarea zilnică a greutății ajută la depistarea precoce a acumulării de apă în organism. Activitatea fizică adaptată, recomandată de medic, nu e contraindicată, ci dimpotrivă, face parte din recuperarea cardiacă. Renunțarea la fumat și controlul tensiunii arteriale și al glicemiei sunt pași care încetinesc progresia bolii.
În formele severe, medicul poate discuta și opțiuni intervenționale: defibrilatoare implantabile, stimulatoare cardiace de resincronizare, în cazuri selectate, transplantul cardiac.
Întrebări frecvente
Insuficiența cardiacă apare doar la vârstnici?
Nu. Deși e mai frecventă după 60-65 de ani, poate apărea și la adulți tineri, mai ales în contextul cardiomiopatiilor sau al unor infecții virale care afectează mușchiul inimii.
Se decontează tratamentul prin CNAS?
Majoritatea medicamentelor folosite în insuficiența cardiacă sunt compensate sau gratuite pentru pacienții asigurați, pe baza prescripției medicului specialist sau de familie, conform listei de medicamente decontate de CNAS.
Pot face sport dacă am insuficiență cardiacă?
Da, dar tipul și intensitatea activității fizice trebuie stabilite de medic. Programele de recuperare cardiacă supervizată sunt recomandate și disponibile în mai multe centre din România.
Cel mai des, insuficiența cardiacă e descoperită târziu, tocmai pentru că semnele ei se instalează lent și par banale la început. Un control cardiologic periodic, mai ales dacă ai hipertensiune, diabet sau un infarct în antecedente, poate face diferența între un diagnostic precoce și unul pus în urgență.
Surse: Societatea Europeană de Cardiologie (ghidurile de insuficiență cardiacă, actualizate în 2023), Casa Națională de Asigurări de Sănătate (lista medicamentelor compensate), Ministerul Sănătății din România.
Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical. Dacă recunoști simptomele descrise, discută cu medicul de familie sau cu un medic cardiolog pentru o evaluare corectă.
