Fibrilația atrială, una dintre cele mai frecvente aritmii cardiace, afectează milioane de persoane la nivel global și crește semnificativ riscul de accident vascular cerebral; simptomele includ bătăi neregulate ale inimii, amețeli și senzație de „zgomot” în piept.

Ce este fibrilația atrială?

Fibrilația atrială (FA) este o tulburare a ritmului cardiac în care atrii – camerele superioare ale inimii – bat rapid și haotic, în loc să se contracte eficient. Această disfuncție împiedică pomparea corectă a sângelui către ventricule și favorizează formarea cheagurilor, care, dacă ajung în creier, pot provoca un accident vascular cerebral (AVC).

Principalele cauze și factori de risc

  • Hipertensiunea arterială – presiunea crescută alterează structura și funcția inimii.
  • Boala coronariană – blocajele din arterele coronare pot deteriora mușchiul cardiac.
  • Diabetul zaharat – nivelurile ridicate de glucoză favorizează inflamația și fibrozarea țesuturilor.
  • Obezitatea – excesul de grăsime abdominală crește presiunea asupra inimii și inflamația sistemică.
  • Consumul excesiv de alcool – episoadele de „binge drinking” pot declanșa FA prin toxicitatea alcoolului asupra mușchiului cardiac.
  • Anafylaxia tiroidiană – afecțiunile tiroidiene, cum ar fi hipertiroidismul, pot accelera bătăile inimii.
  • Istoricul familial – predispoziția genetică joacă un rol important.

Vârsta avansată rămâne cel mai puternic predictor: la persoanele peste 65 de ani riscul de a dezvolta FA crește semnificativ.

Simptomele fibrilației atriale

  • Palpitații rapide și neregulate („bătăi de inimă ca în dans”).
  • Amețeli sau senzație de leșin.
  • Dificultate în respirație, în special la efort.
  • Oboseală inexplicabilă, chiar și după activități ușoare.
  • Dureri toracice, uneori confundate cu cele ale infarctului miocardic.

Ignorarea acestor semne poate duce la complicații grave, cum ar fi AVC-ul; un diagnostic precoce este esențial.

Cum se diagnostichează fibrilația atrială?

  • ECG (electrocardiogramă) – evidențiază bătăile atriale neregulate și rapide.
  • Holter ECG 24‑48 ore – monitorizează ritmul cardiac pe perioade extinse pentru a detecta episoade intermitente.
  • Echocardiografie – evaluează dimensiunea și funcția atriilor și ventriculilor.
  • Teste de sânge – verifică nivelurile tiroidiene, electroliții și markerii inflamatori.

În unele cazuri medicul poate recomanda monitorizare pe termen lung cu dispozitive wearable sau implantabile pentru a capta evenimente rare.

Opțiuni de tratament pentru fibrilația atrială în 2025

1. Anticoagulante orale (ACO)

Scopul principal este prevenirea formării cheagurilor. În 2025 cele mai utilizate ACO sunt:

  • Apixaban (Eliquis) – 5 mg de două ori pe zi; reduce riscul de AVC cu un profil de sângerare moderat.
  • Rivaroxaban (Xarelto) – 20 mg pe zi pentru pacienții cu funcție renală normală.
  • Dabigatran (Pradaxa) – 150 mg de două ori pe zi; indicat la pacienții cu risc crescut de recurență a FA.

Este important să discuți cu medicul despre eventualele interacțiuni medicamentoase și ajustarea dozei în funcție de funcția renală.

2. Medicamente antiaritmice

  • Amiodarona – eficientă în FA persistentă, dar necesită monitorizare hepatică și tiroidiană.
  • Dofetilida – utilizată pentru controlul rapid al ritmului, cu atenție la posibile efecte de prelungire a intervalului QT.
  • Sotalol – combină proprietăți beta‑blocante cu acțiune antiaritmică; indicat la pacienții fără insuficiență cardiacă severă.

3. Cardioversie electrică

În cazurile de FA recent debutată (<24‑48 ore), cardioversia electrică poate restabili rapid ritmul sinus normal, cu o rată de succes de peste 90 % în formele paroxistice.

4. Ablatia prin cateter

Ablatia este terapia de alegere pentru FA persistentă sau recurentă când medicamentele nu sunt suficiente. Tehnologiile actuale includ:

  • Ablatia cu radiofrecvență – creează leziuni termice precise în zona venelor pulmonare pentru a izola semnalele electrice anormale.
  • Ablatia prin crioterapie (Freezor Xtra) – utilizează temperaturi scăzute pentru a „îngheța” țesutul arrhythmogenic, reducând riscul de recurență.

Studiile recente arată o rată de succes pe termen lung de peste 70 % și un profil de complicații scăzut în centrele specializate.

5. Modificări ale stilului de viață și prevenție secundară

  • Controlul greutății – pierderea a 5‑10 % din greutate corporală poate diminua frecvența episoadelor.
  • Dieta mediteraneană – bogată în legume, fructe, pește și ulei de măsline, contribuie la scăderea inflamației și a tensiunii arteriale.
  • Exerciții fizice moderate – 150 minute pe săptămână de activitate aerobică (plimbări rapide, ciclism) îmbunătățesc funcția cardiacă.
  • Renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool – reduc factorii declanșatori ai FA.
  • Gestionarea stresului – tehnici precum meditația, yoga sau terapia cognitiv‑comportamentală pot diminua episoadele de palpitații.

Când să consulți un specialist?

Dacă experimentezi oricare dintre simptomele enumerate sau ai factori de risc semnificativi (hipertensiune necontrolată, diabet, antecedente familiale), programează o consultație la cardiolog cât mai curând. Un examen rapid poate preveni complicații grave precum AVC-ul sau insuficiența cardiacă.

Pentru pacienții cu FA diagnosticată, monitorizarea regulată a parametrilor cardiaci și a analizelor de sânge (INR pentru anticoagulantele tradiționale sau teste renale pentru ACO noi) este esențială pentru ajustarea tratamentului și menținerea unui echilibru între eficacitate și siguranță.

Informațiile prezentate au caracter general și informativ. Pentru recomandări personalizate privind diagnosticul, tratamentul sau prevenția fibrilației atriale, consultați un medic specialist în cardiologie sau un alt profesionist medical calificat.