Chisturi ovariene: diagnostic și tratament

Descoperirea unei chisturi ovariene poate genera incertitudine: deși majoritatea sunt benigne și asimptomatice, este esențial să se înțeleagă cum se realizează diagnosticul și ce opțiuni de tratament există în 2025.

Ce sunt chisturile ovariene?

Chisturile ovariene sunt saci umpluţi cu lichid care se formează pe sau în interiorul ovarelor. Ele sunt clasificate în funcție de origine, conţinut și evoluţie în timp.

Chisturi funcționale

• Chistul folicular – apare când foliculul nu eliberează ovulul și se umple cu lichid.
• Chistul de corp galben – se formează după ovulație, când corpul galben nu se retrage complet.

Aceste forme dispar, de regulă, în câteva cicluri menstruale și nu necesită intervenție chirurgicală.

Chisturi nefuncționale

• Chisturi dermoidale – conţin structuri precum păr, piele sau dinţi, având origine teratogenă.
• Cisturi endometriale – asociate cu endometrioza, pot conţine sânge și pot provoca dureri intense.
• Cisturi parazitare – cauzate de infecţii, de exemplu echinococoza.

Diagnostic – cum se confirmă prezenţa unei chisturi

Primul pas este anamneza și examenul clinic, în care medicul investighează durerea pelviană, modificările ciclului menstrual, sângerările anormale sau senzaţia de plenitudine abdominală.

Investigaţii imagistice

• Ecografia transvaginală – oferă imagini detaliate ale ovarelor, evaluând dimensiunea, forma și caracteristicile interne ale chistului (lichid, solid, septat).
• Ecografia transabdominală – utilizată în special la femeile gravide sau la cele cu uter mare.
• RMN (rezonanță magnetică nucleară) – rezervat cazurilor în care ecografia nu poate clarifica natura chistului, în special pentru suspiciuni de malignitate.

Analize de sânge

În anumite situaţii se pot solicita markeri tumorali, cum ar fi CA‑125. Un nivel crescut nu confirmă automat cancer ovarian, putând fi influenţat și de alte afecţiuni (endometrioză, inflamaţii pelvine).

Factori de risc şi semne de alarmă

• Dimensiunea chistului – cele mai mari de 5 cm pot necesita monitorizare periodică.
• Prezenţa componentelor solide sau a septurilor groase la ecografie.
• Durere pelviană intensă, însoţită de febră sau greaţă – poate indica ruptură sau tors ovarian.
• Modificări ale ciclului menstrual, cum ar fi sângerări neregulate sau prelungite.

Femeile cu antecedente de cancer ovarian, sindromul ovarului polichistic (PCOS) sau endometrioză prezintă un risc crescut de chisturi nefuncționale și, în unele cazuri, de evoluție malignă.

Strategii de tratament – când și cum se intervine

1. Observație şi monitorizare

În majoritatea cazurilor de chisturi funcționale, se recomandă „așteptarea activă”: repetarea ecografiei la 6‑12 săptămâni pentru a verifica evoluţia. Dacă chistul se micșorează sau dispare, nu este necesară nicio intervenție.

2. Tratament medicamentos

• Contraceptivele orale combinate – inhibă ovulaţia şi pot preveni formarea unor noi chisturi.
• Progestativele – utilizate în PCOS pentru a regla ciclul menstrual şi a diminua riscul de chisturi.

Aceste terapii nu sunt eficiente pentru chisturile solide sau suspecte de malignitate.

3. Intervenție chirurgicală

Când chistul este mare, cauzează durere persistentă, prezintă caracteristici suspecte sau există riscul de ruptură, se recurge la intervenție chirurgicală.

• Laparoscopia – procedură minim invazivă, prin care se îndepărtează chistul cu ajutorul unui mic instrument optic. Recuperarea este rapidă, iar riscul de complicaţii este redus.
• Laparotomia – intervenție deschisă, utilizată în cazurile de chisturi foarte mari sau suspecte de malignitate, permițând o evaluare completă a pelvisului.

În timpul operaţiei, chirurgul poate opta pentru cistectomie (îndepărtarea doar a chistului) sau, în cazuri rare, pentru ooforectomie (îndepărtarea totală a ovarelor) dacă există un risc semnificativ de cancer.

Recuperarea şi prevenţia pe termen lung

După intervenție, odihna şi monitorizarea sunt esenţiale. În cazul laparoscopiei, majoritatea femeilor revin la activităţi normale în 1‑2 săptămâni; laparotomia poate necesita 4‑6 săptămâni de recuperare.

Măsuri preventive

• Adoptarea unui stil de viață sănătos – alimentație echilibrată, bogată în fibre și săracă în grăsimi saturate.
• Controlul greutăţii corporale – obezitatea este un factor de risc pentru PCOS și chisturi ovariene.
• Regularea ciclului menstrual prin metode contraceptive, dacă este indicat de medic.
• Monitorizarea periodică, în special pentru femeile cu antecedente de chisturi recurente sau cu factori de risc pentru malignitate.

Înțelegerea semnelor și a opţiunilor de tratament permite abordarea cu calm a unui diagnostic de chist ovarian. Pentru evaluări și recomandări personalizate, consultaţi întotdeauna un medic specialist.