Te-ai întors de la piscină sau de la mare, după câteva ore, începe o durere surdă sau ascuțită în ureche. Uneori mai apare și o mâncărime enervantă sau senzația că ai încă apă blocată. În multe situații, acesta poate fi începutul unei otite externe. Iată cum o recunoști și ce ai de făcut.
Ce se întâmplă în ureche după o zi la piscină sau la mare
Conductul auditiv extern este un tub îngust, căptușit cu piele fină și glande care produc cerumen (ceara din ureche). Cerumenul are rol de protecție: lubrifiază, menține un mediu ușor acid și ține la distanță bacteriile și ciupercile.
Când intră multă apă în ureche, mai ales dacă înoți des sau stai cu capul sub apă, mediul se schimbă. Umezeala înmoaie pielea și poate spăla o parte din stratul de cerumen. Dacă mai există și mici zgârieturi în piele, germenii găsesc condiții bune să se multiplice.
Așa apare, de multe, inflamația conductului auditiv extern, cunoscută popular ca „urechea înotătorului”. Apă mai murdară, piscine slab întreținute sau lacuri pot crește riscul, dar episoadele apar și după înot în bazine corect clorinate, pur și simplu pentru că urechea rămâne mult timp umedă.
Un alt factor frecvent este curățarea agresivă cu bețișoare sau alte obiecte. Se întâmplă des: înainte sau după înot, încerci să „cureți bine urechea”, iar de fapt doar împingi ceara mai în profunzime și zgârii pielea. Exact ce favorizează o viitoare inflamație.
Durere de ureche după înot: semne că poate fi otită externă
Nu orice senzație ciudată în ureche după baie înseamnă boală. Dacă doar a intrat apă, apare senzația de „ureche plină”, uneori un mic zgomot de clipocit, dar fără durere semnificativă și fără mâncărime. De regulă se rezolvă în câteva ore, pe măsură ce apa se scurge sau se evaporă.
Când începe o otită externă, tabloul arată altfel. Durerea este principalul semn: poate fi surdă sau înțepătoare și se accentuează când atingi pavilionul urechii sau tragi ușor de el. Mulți pacienți spun că nu mai suportă nici perna pe partea respectivă.
Pe lângă durere, pot apărea mâncărime intensă în interiorul urechii, senzația de arsură, ureche „înfundată” și o scădere ușoară a auzului. Uneori se observă scurgeri: lichid transparent, albicios sau gălbui, uneori cu miros neplăcut, care murdăresc perna sau prosopul.
La exterior, urechea poate fi ușor roșie și caldă. Zona din jur, inclusiv în spatele urechii, poate deveni sensibilă. La copii, semnul tipic este că devin brusc foarte sensibili dacă îi atingi de ureche, plâng când îi ștergi cu prosopul sau refuză să doarmă pe partea dureroasă.
Există și câteva semne de alarmă, când nu mai aștepți să treacă de la sine, ci mergi rapid la medic sau chiar la urgență:
- durere intensă, care nu se calmează cu calmante uzuale sau te trezește noaptea
- febră peste 38-38,5°C sau stare generală foarte proastă
- umflarea vizibilă a zonei din jurul urechii sau a feței
- secreție cu sânge sau puroi abundent, cu miros puternic
- amețeli puternice, slăbiciune facială sau dacă ai diabet ori imunitate scăzută
În aceste situații nu mai vorbim despre o simplă otită externă ușoară, ci despre o infecție care se poate extinde și care trebuie evaluată cât mai repede de un medic ORL.
Cum pune medicul diagnosticul și ce investigații pot fi recomandate
Primul pas este, în practică, medicul de familie, care te poate examina și îți dă bilet de trimitere la ORL dacă suspectează o problemă la ureche. În multe cabinete private poți merge direct la specialist ORL, fără trimitere.
La consultația ORL, medicul te va întreba când a apărut durerea, dacă ai înotat, dacă folosești bețișoare sau dopuri de urechi și dacă ai mai avut episoade similare. Apoi va examina urechea cu un instrument cu lumină și lupă numit otoscop.
Într-o otită externă, medicul vede de obicei un conduct auditiv roșu, umflat, uneori acoperit de secreții sau resturi de piele. Poate fi nevoie de o curățare delicată în cabinet, pentru a îndepărta dopurile de ceară și secrețiile, astfel încât picăturile să ajungă unde trebuie.
În cazurile mai complicate, când infecția nu răspunde la tratamentul obișnuit sau când secrețiile sunt abundente, se poate lua un exsudat local. Practic, se recoltează o probă de secreție pentru a afla exact ce microbi sunt implicați și la ce antibiotic răspund.
Analize de sânge, ecografii sau investigații imagistice nu sunt necesare în formele ușoare. Ele pot apărea în discuție doar dacă infecția pare extinsă, dacă există factori de risc importanți (de exemplu diabet dezechilibrat) sau dacă medicul suspectează o altă cauză pentru durerea de ureche.
Tratamentul obișnuit și ce poți face acasă în siguranță
Tratamentul unei otite externe se concentrează în general pe două lucruri: combaterea infecției și calmarea durerii. Medicul ORL îți poate prescrie picături auriculare cu antibiotic, antifungic sau antiinflamator, în funcție de cauză, uneori combinate între ele.
În formele cu durere puternică sau inflamație importantă, se asociază și medicamente pentru durere și pentru inflamație, administrate pe cale generală. Foarte rar, în infecții severe sau extinse, pot fi necesare antibiotice luate pe gură sau chiar tratament în spital.
Acasă, ai câteva lucruri simple, mai ales, sigure de făcut. În primul rând, urmează schema de picături și durata recomandată de medic, chiar dacă te simți mai bine după două zile. În al doilea rând, menține urechea uscată: nu înota, nu sta cu capul sub apă și protejeaz-o la duș.
Ce nu e indicat să încerci singur
Aici apar cele mai multe greșeli. Nu introduce în ureche bețișoare de vată, agrafe, bețe de chibrit sau alte obiecte, nici măcar ca să „așezi” picăturile. Poți agrava inflamația, poți perfora timpanul sau poți împinge secrețiile mai în profunzime.
Remedii casnice populare, cum ar fi spirt, oțet, uleiuri sau suc de usturoi picurat în ureche, pot face mai mult rău decât bine, mai ales dacă nu știi dacă timpanul e intact. Dacă medicul consideră utile anumite soluții pentru uscat urechea, îți va spune exact ce și cum, nu improviza.
Nu încerca să „usuci” urechea cu feonul lipit de ea la aer fierbinte. Căldura puternică și jetul direct pot irita suplimentar pielea și nu rezolvă cauza infecției.
Cum ai grijă de ureche în timpul tratamentului
În perioada de tratament, este bine să eviți să dormi pe partea dureroasă, dacă poți, pentru a nu apăsa continuu pe pavilion. Poți aplica, la exterior, o compresă ușor călduță pentru confort, dar fără a umezi canalul urechii.
Dacă medicul a recomandat curățarea periodică a secrețiilor în cabinet, respectă programările, chiar dacă ți se pare incomod. Abia după ce canalul este curat, picăturile își fac efectul optim. Dacă durerea crește sau apar simptome noi în timpul tratamentului, anunță medicul, nu ajusta singur tratamentul.
Cum reduci riscul de durere de ureche după înot
Nu poți elimina complet riscul, mai ales dacă înoți frecvent, dar îl poți scădea mult cu câteva obiceiuri simple. Primul este să lași urechea să se dreneze singură după ce ieși din apă: înclină capul pe fiecare parte și tamponează ușor pavilionul cu un prosop.
Nu introduce niciun fel de bețișor în interiorul conductului pentru a „scoate apa”. O parte din lichid se va evapora, restul se scurge în timp. Dacă simți apă blocată, poți încerca să sari ușor pe un picior, cu capul înclinat, dar fără mișcări bruște sau agresive.
La persoanele cu episoade repetate de otită externă, medicul ORL poate recomanda utilizarea unor dopuri speciale pentru înot, făcute pe măsura urechii. E o diferență mare față de dopurile universale cumpărate la întâmplare, care uneori doar împing apa mai adânc.
Mai poți reduce riscul alegând bazine verificate, care respectă regulile de igienă, și evitând să înoți în ape vizibil murdare. Dacă ai deja o inflamație la ureche sau un tratament în curs, întreabă medicul când e sigur să revii la piscină.
La copii, grija pentru urechi după înot ar trebui să fie la fel de firească precum aplicarea cremei de soare. Nu îi lăsa să se joace cu bețișoarele în urechi și explică-le, pe înțelesul lor, de ce „urechea are nevoie de ceară” pentru a se proteja.
Întrebări frecvente
Mai pot înota dacă am otită externă?
În general, nu este recomandat să înoți până când infecția s-a vindecat complet, altfel riști să prelungești sau să agravezi boala. Medicul ORL îți poate spune când urechea este vindecată și este sigur să revii în apă.
Pot folosi bețișoare de urechi după înot, ca să scot apa?
Nu, bețișoarele nu scot apa, ci doar împing ceara și pot zgâria pielea, favorizând otita externă. Cel mai bine este să tamponezi doar pavilionul cu un prosop și să lași apa să se scurgă și să se evapore singură.
Ajută picăturile cu spirt sau oțet puse acasă, fără consult?
Nu este o idee bună să pui singur soluții iritante în ureche, mai ales dacă nu știi dacă timpanul este intact. Uneori pot agrava durerea sau inflamația. Discută cu medicul ORL înainte de a folosi astfel de picături.
Durerea de ureche care apare după o zi plăcută la piscină nu ar trebui ignorată, mai ales dacă se repetă sau se însoțește de mâncărime și secreții. Un consult ORL durează puțin, dar te poate scuti de complicații și îți oferă șansa să te bucuri de apă în siguranță, pe termen lung.
Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește un consult de specialitate. Pentru dureri de ureche persistente sau simptome de îngrijorare, adresează-te medicului de familie sau unui medic ORL.
