Febra tifoidă – cauze, diagnostic și tratament

În 2025, România a înregistrat un număr ridicat de cazuri de febră tifoidă, afectând în special călătorii și persoanele din comunități vulnerabile, iar simptomele inițiale – durere de cap, febră moderată și stare de rău – pot evolua rapid spre complicații severe. Autoritățile sanitare subliniază importanța recunoașterii timpurii, a diagnosticării corecte și a tratamentului adecvat pentru a limita răspândirea infecției.

Cauzele febrei tifoidă

Agentul patogen este Salmonella enterica serovar Typhi, o bacterie gram‑negativă transmisă prin consumul de apă sau alimente contaminate cu materii fecale infectate.

Factori de risc în România

• Apă nefiltrată sau neclorurată provenită din rețele publice defecte.
• Alimente preparate în condiții igienice slabe – în special salate, fructe crude și produse lactate nepasteurizate.
• Contactul cu persoane infectate care nu respectă normele de igienă personală.
• Călătorii în țări cu incidență ridicată a tifoidului și revenirea fără măsuri preventive.

Deși majoritatea focarelor apar în zone cu sărăcie și infrastructură deficitare, există și cazuri sporadice în mediul urban, legate de manipularea necorespunzătoare a alimentelor la domiciliu sau în restaurante.

Diagnosticul febrei tifoidă în 2025

Confirmarea infecției se realizează prin combinarea semnelor clinice cu teste de laborator rapide și precise, care reduc timpul de diagnostic de la săptămâni la câteva ore.

Teste de laborator recomandate

• Hemocultura – metoda de aur pentru izolarea bacteriei; rezultatele apar în 24‑48 de ore.
• Testul Widal – serologic, utilizat ca suport, dar cu sensibilitate scăzută în stadiile incipiente.
• PCR (reacție de polimerizare în lanț) – detectează ADN‑ul Salmonella Typhi în probe de sânge sau fecale, oferind un diagnostic în câteva ore și o precizie de peste 95%.
• Teste rapide de antigen – disponibile în farmacii pentru screening; confirmarea se face prin hemocultură sau PCR.

Medicii recomandă prelevarea hemoculturii înainte de începerea terapiei antibiotice, pentru a evita rezultate fals negative și a permite determinarea profilului de rezistență al bacteriei.

Tratamentul febrei tifoidă în 2025

Scopul terapiei este eradicarea bacteriei și prevenirea complicațiilor, în contextul unei rezistențe în creștere la antibiotice. Ghidurile Institutului Național de Sănătate Publică (INSP) recomandă regimuri adaptate la profilul local de rezistență.

Antibiotice de primă linie

• Ceftriaxonă – 2 g administrate intravenos o dată pe zi, timp de 10‑14 zile; eficientă împotriva tulpinilor rezistente la ciprofloxacină.
• Azitromicină – 1 g oral în prima doză, urmată de 500 mg zilnic pentru încă 6‑7 zile; opțiune pentru pacienții cu alergii la peniciline sau cefalosporine.
• Ciprofloxacină – 500 mg oral de două ori pe zi pentru 10‑14 zile; utilizată numai dacă testele indică sensibilitate, din cauza riscului de rezistență.

În cazurile severe, se poate combina ceftriaxona cu azitromicina pentru a asigura o acoperire largă și a scurta spitalizarea.

Măsuri de susținere

• Rehidratare adecvată – soluții orale de rehidratare (SORS) sau perfuzii intravenoase în caz de deshidratare severă.
• Suplimentarea cu fier și vitamine B (în special B12 și acid folic) pentru corectarea anemiei asociate.
• Odihnă și monitorizarea zilnică a temperaturii pentru evaluarea răspunsului la tratament.

După finalizarea terapiei antibiotice, se recomandă un control clinic și, dacă este necesar, o hemocultură repetată pentru a confirma sterilizarea sângelui.

Prevenție

Prevenirea rămâne cea mai eficientă strategie împotriva febrei tifoidă:

• Consumă exclusiv apă filtrată sau îmbuteliată.
• Spală temeinic fructele și legumele înainte de consum.
• Respectă normele de igienă în manipularea alimentelor, atât la domiciliu, cât și în unitățile de restaurare.

Aceste măsuri pot reduce semnificativ riscul de infecție în comunitățile expuse.

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru diagnostic și tratament personalizat, adresează-te medicului curant.